Cărarea nopților de toamnă
Pe umbrele bătrânilor copaci,
mergând cu grija celui ce se-ascunde,
din ce în ce mai în adânc pătrunde
prin codrul căutat de cei dibaci.
Lumina Lunii-i este de ajuns,
căci razele-argintii se-aștern pe urme
pe care le-a făcut când a străpuns
desișul ce cărare-a vrut să curme.
E drumul nopților de-ndrăgostit
pe care calul său de-acum le știe,
căci le parcurge,-n toamna ruginie
ca într-un ritual îndrituit.
Iubirea îl îndeamnă la un drept
ce-i doar al lui, căci și ea îl iubește,
iar noaptea, pe cărarea ce-i unește,
își simte inima crescând în piept.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Daniel Vișan-Dimitriu despre noapte, despre lumină, despre iubire, despre inimă, despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jocul pasiunii
Lumina lui crea un joc de umbre
cu un efect ades hipnotizant,
purtându-te prin nori sau hăuri sumbre
în timpul vostru scurt și delirant.
Lumina ta se ascundea în umbră
și reflectai doar străluciri din jur,
acoperind alcătuirea sumbră
a unui suflet, parcă, imatur.
Cu vântul ce adie peste ape,
vin amintiri și-ai vrea să fi uitat
tot ce ți-a scurs izvorul de sub pleoape
când, dintre voi, iubirea a plecat.
Privești spre strălucire, frumusețe,
cu-aceeași sete care te-a atras
în jocul pasiunii îndrăznețe,
vremelnic încheiat prin "Bun rămas!"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre visare, despre timp, despre suflet sau despre promisiuni
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi o vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea,-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi vreo vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdare
Te-aștept cum un deșert așteaptă ploaia,
sau o vioară mângâieri pe coarde,
te-aștept să-mi stingi, din suflet, vâlvătaia
căci dorul ce îl simt în mine, arde.
Cu gânduri ce se-nvârt pe o spirală
în jurul tău, atrase ca-ntr-o vrajă
în sarabandă caldă, rituală,
aștept ca trupul tău să-mi fie strajă,
Să liniștească flăcările care
îmi fac privirile să strălucească
aidoma cu razele de soare
atunci când zorii-ncep să se ivească,
Dau buzelor, o tremurare fină
ca într-o rugă de-a-ntâlni plăcerea
în clipele când dragostea deplină
le cere să-și continue tăcerea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?
Tu, gândurile mele, cum le simți?
Le mai auzi, le chemi, le-arăți că-ți pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci și de fierbinți?
Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
și îl voi mângâia, din când în când.
Îți mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veșnicie?
Nu pot să cred! Așa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?
Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-așteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereții goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre gânduri sau despre ploaie
Cântecul ploii
Aș vrea să pot să-ți cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.
Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.
Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ți apară.
Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre prezent
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra arsă
Se scurge-n noapte -o altă zi
pierdută-n pași lăsați pe drum
de nerăbdarea lui de-a fi
în casa ce-i, demult, doar scrum.
E vie, încă, -n mintea lui
și îi vorbește tot mai des,
dar el nu spune nimănui
ce, numai el, a înțeles.
Și merge, merge unde-a fost
o casă-n care a iubit,
iar viața lui avea un rost:
era atât de fericit.
Pășește, zilnic, pe un drum
cu ochii goi, privirea ștearsă,
și nu ar renunța nicicum
la clipele pe-o piatră arsă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre viață
Inimi în umbră
Veneau la întâlnire două umbre,
alunecând pe-aleea de sub tei,
cu deformări ciudate în penumbre
ce le-nsoțeau ca triste melopei.
Lumina soarelui părea că are
efecte tremurânde-asupra ei,
a celei de femeie, iubitoare
doar de nenaturalul din condei.
Iar umbra lui... părea că se târăște
și-ar vrea să ocolească un parfum
al teilor, sub care se iubește
când vara e la început de drum.
Sunt două umbre care, altădată,
pe banca de sub tei s-au întâlnit
și, în lumina bolții înstelată,
în doar o umbră s-au înlănțuit.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Chipul iubirii, adresa este: