Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Jurnal cu aromă de pamflet de Mariana Dobrin

Șpaga noastră cea de toate zilele

E un dezastru general, nu poți să faci un singur pas,
Că te lovește ca un par acest flagel întins și gras.
De vrei să mergi în primării, c-o foaie, pentru-o aprobare,
Te umilesc de parc-ai fi un cerșetor la drumul mare.
Te poartă pe la zeci de uși pentru-o-amărâtă de ștampilă
Și stai la nu știu câte cozi, că-ți vine să îți plângi de milă.
Dacă-nsfârșit, cu chiu-cu vai, ajungi să intri-ntr-un birou,
Cu greu ți-aruncă o privire, stă-nțepenit ca un tablou.
Cu greu își desclestează gura să-ți adreseze un cuvânt,
Se-asează mai comod în scaun și e atent de ai vreun gând...
Să scotocești prin portofel, să umbli pe la buzunare.
Tu simți durere în tot corpul, de stat la coadă în picioare.
Și te apucă nebunia, că știi precis la ce gândește;
Mai rasfoiește prin dosare și peste ochelari priveste,
Îți zice-așa... cu nepasare: "Să treci mai peste-o săptămână",
Dar dacă-i pui pe masă"PLICUL", devine ființa cea mai bună.
Și ca prin farmec s-a schimbat funcționarul plictisit,
E-atât de zâmbitor, de- amabil, tu știi că " PLICUL" l-a vrăjit.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fenomenul OM

Văd prea des cum unii oameni, deși sunt în libertate,
Se transformă-n animale triste și însingurate.
Au nevoie să găsească un motiv de a trăi,
Să se lupte, să răzbată chinul fiecărei zi.
De pe urma libertății suferința e mai mare
Decât dacă ar trăi prizonieri într-o-nchisoare.
Să fi OM e lucru mare, drama lui monumentală,
Este chiar o tragedie drama existențială.
Brusc și cu intensitate unii tin în astă viață
Monopolul suferinței, fără urmă de speranță.
Mai există alții care, doar puțin au depășit
Existența de moluscă, vierme, șarpe pripășit.
Pentru-aceștia e normal să dorească, să admire
Fenomenul OM, desigur, pentru ei în devenire.
Însă acei care-au trăit fenomenul omenesc,
Și-ar dori orice să fie, numai OM nu mai doresc.
Pacă-ar vrea să se transforme într-un mugur drept spre soare,
Într-o gâză anonimă, fluture plăpând sau floare.
Chiar și animal de pradă, prin păduri să rătăcească,
Uneori ar vrea să fie, nu făptură omenească.

[...] Citește tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răul cotidian

Spunea odată filozoful că omul e un animal,
Ce are-o zestre specială, el poate fi rațional.
Dar orice animal trăiește atât cât vrea să-și dea silința,
Nu știe ce e ierarhia și nu cunoaște umilința.
El nu-și transformă în supuși surate sau cofrați de-ai săi,
Mizeria îi e străină, e clară legea între ei.
Ființ-aceasta rafinată, numită om - frumos cuvânt -
A inventat erarhizarea și exploatarea pe pământ.
Da! Cel mai tare roade tot, râvneste osul cel mai mare
Și nu contează pe câți calcă, grumazul lor pe el nu-l doare.
Mizeria care se-ntinde ca putregaiul într-un pom,
A prins ca o cangrena viața, a compromis specia om.
Și chiar dacă îi stă-n putere să vindece această boală,
El vezi, preferă să distrugă, doboară zece, el - se scoală.
Mizeria transformă tot, devine viața prea cețoasă,
Fantomă este bietul om și existența lui hidoasă.
Când fețe pline de paloare, de-amar tot trag făr'de măsură,
Mizeria schimonosește, sădește-n om prea multă ură.
Paloarea fețelor, să știți, în două este împărțită:
Aristocratica paloare – cea snoabă și înavuțită

[...] Citește tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului cu tupeu

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, să purceadă la marea schimbare!

[...] Citește tot

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mare nebunie

Biet truditor pe-ogorul poeziei îți strângi în palme fruntea-nfierbântată
De-nfrigurate gânduri ce aleargă să șlefuiască perla nestemată.
Când toți se-ncrâncenează să prospere și strâng averi cu-atâta frenezie,
Tu migălești în nopțile de veghe să smălțuiești cuvinte-n poezie.
Și când ajungi să prinzi în niște rânduri durerea sau vreo formă-a unui vis,
Să nu-ndrăznești cumva să-ți faci iluzii de măreția celor ce ai scris!
Nu vei călca în drumul tău pe flori, cu soare calea nu-ți e presărată,
Efortul artei tale e imens și foarte mică e a ei răsplată.
Te vei alege cu dușmani destui, vei resimți rezerva celorlalți,
Ce-ar vrea să-ți rupă aripile-ntinse, pentru că-ncerci scriind să te înalți.
Și nu te amăgi prea mult cu gândul, când niște membrii ce se cred stilați,
Într-un cenaclu au să îți propună să le citești că vor fi onorați!
Tu plin de sfiiciune și emoții reciți din suflet gânduri cu simțire,
Dar vezi că onorata adunare dă semne evidentent de plictisire:
Madamele încep să șușotească de noi rețete, modă, aventură.
Iar domnii cu burtică și chelie -politică, femei și băutură.
Când ai închis caietul sar cu toții să-ți adreseze câte-un compliment,
Că iar ai fost înconjurat de muze, deși n-au fost atenți niciun moment.
Tu știi că astăzi doar atât contează: ce conturi ai, ce vilă, ce mașină,
De te îmbraci la casele de modă, de ai un jeep modern, o limuzină...

[...] Citește tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apel

Mă umple sila până-n oase
când văd cât de vulgar se scrie,
dejecțiile rușinoase
le-așează unii pe hârtie.
Instinct primar, nerușinat,
obsesii din copilărie,
din mintea unui zdruncinat,
le zice mândru: "poezie"!!!...???
Un stil de gang, chiar infantil,
idei grotești și triviale;
încerc să-l pun la punct subtil,
dar e închisă-această cale.
Mă simt aproape vinovat
că am bun simț și caracter
și că ai mei m-au educat.
O vrea chiar scuze să îi cer
că n-am vocabular vulgar,
picant și cu obscenități?
Și-mi spun părerea tot mai rar
despre aceste nulități?

[...] Citește tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Jurnal cu aromă de pamflet, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook