Nu pot fi fericiți cei care nu se împotrivesc soartei, ci își încredințează toate simțurile unei inactivități ademenitoare.
citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ușa unei capele scria: "Dacă aveți necazuri, intrați! Intrați și dacă nu aveți necazuri, ca să ne spuneți cum reușiți".
citat celebru din Goethe
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, învățăm numai din cărți pe care nu le putem judeca. Autorul unei cărți pe care am putea-o judeca, ar trebui să învețe el de la noi.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Goethe despre învățătură
Totuși
Cu primitive grații te-adulmecam ca un
sălbatic ce stârnește cenușile din vatră,
dar mă târăsc spre tine din epoca de piatră!
(de piatră prețioasă, dar asta nu-ți mai spun...)
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratatul despre fluturi
.. Fluture: parafa cu herbul
celui vândut pe treizeci
de fluturi
*
rană zburătoare
*
(el se târăște zburând)
*
e uriaș, înălțat
pe potcoave de ceară
și e și iepure
zburând cu urechile
*
e compus din pieile jupuite a două
jumătăți de boabe
de rouă.
...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Tomozei despre fluturi
Rugăciune
Tatăl nostru carele ești în ceruri
coboară, de ești, pe pământ
și oprește viforul morții
și fă din căști pălării
și mângâie fețele morților
păstrându-i în viață pe vii
și stai printre noi de ni-ești tată,
din sângele scurs făcând vin
și fă din oricare armată
alaiuri civile.
Amin.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eugen Jebeleanu despre moarte, despre viață sau despre sânge
Slavă, slavă, slavă Ție!
Slavă, slavă, slavă Ție
Bun și blând și sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ție ce din jalea
Morții ne-ai eliberat
Și ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.
Slavă Ție care-o turmă
Nesfârșită-Ți pregătești,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să strălucești.
Slavă Ție-n fericirea
Unui veșnic viitor
Când pe toată nesfârșirea
Va fi-o turmă și-un Păstor!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Traian Dorz despre viitor
- despre sfinți
- despre sfințenie
- despre mântuire
- despre moarte
- despre fericire
- despre curățenie
- despre bucurie
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Tomozei despre timp, despre lumină, despre toamnă sau despre sânge
Zăvor
Pierduto, nu mă mai iubești
tu nu te mai arăți nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găsești
un timp ce nu bate sunând.
Pierduto, ai putea orice
dacă ai vrea, dar nu mai vrei
și totul stă închis cum e
cu toate că ai mii se chei,
cu care ai putea deschide
pustiile-mi ore livide
și ai putea să pui zăvor
la orele care mă dor.
Pierduto, ai albastre clești
făcute să deschidă stele
Pierduto, nu mă mai iubești
măcar strivește-mă-ntre ele
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eugen Jebeleanu despre timp, despre stele, despre iubire, despre albastru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Uitare
Timpul curge din cochilii
peste țărm, peste nisipuri,
cum, înceată, își desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi și glasul se consumă,
galeș risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiți pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe niște scoici absurde,
și-apoi mă rechemi, cu spaimă,
țintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Și, îmbogățiți de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrățișăm, când curge
timpul din cochilii sparte...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Tomozei despre mâini sau despre frunze