Cugetarea ar fi imposibila fara abstractii, Natura ne da fapte individuale. Mintea, spre a nu fi inecata de noianul acestor fapte, cauta sa puna o ordine in ele si le clasifica. O clasa insa este o abstractie, e rezumatul insusirilor comune posedate de cazurile individuale.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Garabet Ibrăileanu despre natură
De Profundis Clamavi
Strig, mila ta să-mi dărui tu, singura-mi iubire,
Din negre-adâncuri unde-mi stă inima pustie;
Trist univers e-acesta cu zarea plumburie,
În care-noată, noaptea, orori și-afurisite;
Cad, șase luni, din soare sleite raze sure,
Și, șase, stă pământul în noapte grea de smoală;
E-o țară decât țărmuri polare mult mai goală;
- Nici vietăți, nici râuri, nici iarbă, nici pădure!
Mai groaznic chin nu știe sărmana omenire
Decât cruzimea rece din înghețatul soare
Și noaptea, ca un Haos, căzută peste fire;
Râvnesc la soarta vitei ticăloșite, care
Să se cufunde-n somnul dobitocesc e-n stare,
Atât de-ncet vrea timpul din ghem să se deșire!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre timp, despre noapte, despre tristețe, despre somn, despre iubire, despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace și sfiioase
Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând
Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe
Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre râs, despre marină, despre zbor, despre păsări, despre poezie, despre monarhie sau despre jocuri
Am sperat o lume întreagă de fapte mari și am văzut acest mare teatru al omenirii, unde o parte din privitori cască, altă parte fără a fi atentă cu altele își petrece, și astfel puțini sunt care au înțeles piesa. Am sperat un viitor măreț și am văzut trecutul ce nu vrea să treacă. Oh! Omenire nenorocită și slabă, nu poți purta necazurile și a le îndepărta; îți este frică! Numai în tine nu mă mai încred, invidioasă omenire! Precum o rază de soare te deșteaptă și lăcrimând ochii deschizi la neobișnuita lumină, așa se deșteaptă omul a cunoaște pe om. Uită-te la stele și lucirea lor se schimbă, floarea se veștejește; marea umflându-se și scăzând alt drum își caută; pe ce privirea îți arunci toate se schimbă. Chipul statorniciei nicăieri nu-l găsești, degeaba îl cauți în lume; de la tine nu vreau nimic, nu cred nimic.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Iulia Hasdeu despre trecut, despre ochi sau despre lumină
Laudă Franciscăi mele
Noi cântări ți-nstrun eu ție
Ramură care adie
Peste inima-mi pustie,
Învăscută-n flori surate,
Tu, mai gingașă din toate
Ce mă mântui de păcate,
Și cum râul Lethe-alină
Vlagă-mi dai, fântană lină
Pururi de săruturi plină.
Când în calea mea detună
A ispitelor furtună,
Te ivești, zeiță bună,
Ca o stea mântuitoare
Și mă scapi de la pierzare
Inima ți-anin pe-altare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre tinerețe, despre sărut sau despre gânduri
Examen la miezul nopții
Când miezul nopții a bătut
În râs ne punem o-ntrebare:
Anume ce-ntrebuințare
I-am dat noi zilei ce-a trecut.
Azi, vineri, treisprezece, dată
Predestinată, pe cât știm,
Din câte ne mai amintim
Am dus o viață blestemată.
Pe Crist, pe el, cel mai curat
Din dumnezei, fără-ndoială,
L-am atacat cu îndrăzneală;
Apoi la Cresus am mâncat
Și-aici, ca bestia robustă
Să râdă și pe plac să-i fim,
Am înjurat tot ce iubim
Și-am lăudat tot ce dezgustă.
Noi celui slab i-am fost călău,
I-am arătat, ca toți, trufia
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre viață, despre trecut, despre sfârșit sau despre prostie
Amintiri de când eram piatră
Ca un răget luminos, în creierul meu
a explodat o celulă;
de străinătatea prea nouă
în care se afla
rătăcind de la începuturi.
Mințile mi s-au umplut de un miros
de stea moartă,
de animale gândite în vis,
de funingine bolborosind
roșcata înțepenire a pietrei.
Eram atât de rari
(mi s-a părut că aud)
atât de foarte rari încât
cu toții la un loc
n-am fi putut să umplem unul.
Unul, era departe în viitor
pregătit de împietrirea noastră numai.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Nichita Stănescu despre creier
- despre început
- despre zoologie
- despre viitor
- despre viață
- despre lumină
- despre devenire
- despre cuvinte
- despre cenușă
Bătrânele
În vechile orașe cu străzi întortocheate
Pe unde chiar urâtul surâde-ncântător
Pândesc, purtat de toane fatale, cam ciudate
Făpturi trec garbovite, c-un ce fermecător.
...
Făcându-și din durere un strop de miere-ascuns
... bătrâna dreaptă încă și mândră stă deoparte
...
Cu ochii-i de acvila clipind privea departe;
De marmur fruntea-i parcă spre lauri se-nalță!...
....
Astfel vă duceți toate, răbdând și fără plângeri
Prin hăul de orașe, voi mame ce-ați trăit
Cu inimi sângerate, voi curtezane-ori îngeri
Al căror nume-odată de toți era rostit.
....
Voi ce-ați trecut prin glorii, făcând din grații jocuri
Nu vă mai știe nimeni! Cheflii neomenoși
V-aruncă-n treacăt vorbe de dragoste-n batjocuri;
Pe-ai voștri pasi fac schime copiii ticăloși
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre bătrânețe, despre îngeri, despre sânge, despre seară, despre rușine sau despre religie
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre mamă, despre trup și suflet sau despre suflet
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!