Pentru un artist comunist, o critică apărută în «Scânteia», organ central al partidului său înseamnă totdeauna un prilej de scrutare a propriei sale conștiințe și opere, de revizuire profundă și constructivă.
citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nina Cassian despre partide, despre comunism sau despre artă
Împotrivire
Un singur gând alung, și-l ocolesc
ca un agnostic, ca un slab de înger.
Mă-mpotrivesc naiv și nefiresc,
de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)
că ai muri... curând, sau mai târziu.
Nu știu. Nu vreau. Nu știu. Nu vreau să știu.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Douăzeci de ani
Am douăzeci de ani și mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfiorați de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăț - am douăzeci de ani.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre prietenie, despre seară, despre minciună, despre iubire, despre iarnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mormântul
Pe-o noapte de catran și zgură
Dacă vreun bun creștin smerit
Pe-ascuns lâng-o dărâmătură
Îngroapă trupul tău slăvit,
Aici, când stele sfioase
Vor clipoci, de somn buimace,
Păianjenii vor țese plasa
Și viperele pui vor face;
Vei auzi într-una peste
Osânda bietei tale țeste
Hăulituri de lupi hoinari
Și vrăjitoare costelive
Hârjoana babelor lascive
Și sfatul sumbrilor coțcari.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre șerpi, despre somn, despre smerenie, despre senzualitate sau despre noapte
O fantomă - I. Tenebrele
În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,
Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.
Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;
Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Charles Baudelaire despre fantome
- despre tristețe
- despre religie
- despre pictură
- despre negru
- despre lumină
- despre inimă
- despre creștere
O fantomă - III. Chipul din ramă
Așa cum rama-mbracă un tablou,
Dând preț sporit desăvârșitei arte,
Și cum de restul lumii îl desparte,
Învăluindu-l într-un farmec nou,
Tot ce-o-nconjoară: giuvaieruri rare,
Metaluri scumpe, mobila-ncrustată,
Nu-ntunecă făptura-i minunată,
Ci ea, ca-n cadră, mai frumoasă-apare!
Și cum îi place-adesea să se mintă
Că toate-n jurul ei o îndrăgesc,
Și-afundă-n perne trupul tineresc,
Mătasea fină s-o dezmnierde goală...
Și-n sprinten salt sau lunecând domoală,
Ca o maimuță mică - se alintă.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre tinerețe sau despre artă
Moartea îndrăgostiților
Paturile noastre fi-vor parfumate,
Și-adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultimă caldură risipind, curate
Inimile noastre, două făclii sfinte,
Împărți-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,
Nalta fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un înger va deschide ușa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Charles Baudelaire despre iubire
- despre îngeri
- despre tăcere
- despre suflet
- despre sfinți
- despre sfințenie
- despre moarte
- despre flori
Cum stam în noapte
Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stee.
Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.
Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de rasfățări iubite,
De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Charles Baudelaire despre păr, despre sărut, despre seară, despre monarhie sau despre frumusețe
E mai simplu să nu te bagi decât să ieși din joc.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica lui Scriabin este ca o expresie sinceră de geniu.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Lev Tolstoi despre muzică