Vârste
Cercurile
La marginea pădurii
Așteptând să intre în copaci.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marin Sorescu despre păduri sau despre copaci
Omul are nevoie de credință. Vai de cel care nu crede în nimic.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ștefan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Cât prețuiește acel stat, din care sunt alungați oamenii de treabă și înțelepți?
citat celebru din Cicero
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cicero despre înțelepciune
În era atomică
Atîtea lucruri fără nici un rost
și cîteva cu atît de palid sens
și inima în strîmtul adăpost
tremurînd neștiută sub cerul imens.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfîrșit
Iată că-ți pun parafa de sfârșit
chiar ție, mare iubire, mare iubire...
Taraful a plecat, paharele s-au golit,
și-am rămas în patul nupțial, fără mire.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nina Cassian despre sfârșit, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Secol
Răsărit al crestelor de păsări,
Steme nicăiri în fâlfâit,
Bântuie, când soarelui voit
Arcuite pajurile cățări.
Seceri dintre secete-au sclipit!
Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri,
Anulare unor albe timpuri,
Sub arginții muntelui orbit.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ion Barbu despre timp, despre munți, despre alb sau despre Soare
Alex. Tatos e un regizor ideal din punctul meu de vedere. El are o mare calitate: e un om extrem de serios și sobru. Adică e un om de caracter lucru rar în lumea artelor care trec numărul șase. În plus el se anunță ca un talent de primă mână în regia românească. Cred în el mai mult decât cred în mine.
citat celebru din Ion Băieșu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de toamnă
(Tăcere... e toamnă în cetate...)
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, -adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate-
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- George Bacovia despre ploaie
- despre vânt
- despre tăcere
- despre tristețe
- despre toamnă
- despre plumb
- despre pace
- despre frunze
- despre crengi
Ochi de inel
Să-nveți să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
pești lungi cu solzi de ceară.
Să înveți cum se moare, să-nveți
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi și cetăți,
toate de gropnițe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereții de sticlă
subțiri, cu vapori
de singurătate și frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Gheorghe Tomozei despre ploaie
O umbră de dincolo de Styx
Efebul cu ochi palizi, flori mistice de-o clipă,
Năluca argintie din bruma unui vis,
A fost în scurta-i viață o muzică ce-n pripă,
Plângând pe-un flaut magic, se duse în abis.
Luntrașul cu chip palid i-a stat sinistru-n cale,
Lăsându-mă pe țărmuri să plâng rătăcitor,
Și mult timp mângâiere n-a fost pentru-a mea jale,
Dar traiul e un balsam, și omul, uitător.
Și totuși, floarea clipei, chiar astăzi câteodată,
Efebul din Novara cu ochii de mister,
Reurcă din adâncuri, lumină sidefată,
Ca luna oglindită de mare și de cer.
La țărm îl readuce luntrașul fără milă...
Îl smulg ca printr-un farmec de-al morții adăpost,
Tot nalt, tot zvelt, tot tânăr plăpând ca o zambilă -
Și-n repedea lui umbră mă văd precum am fost.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie închinată unei iubiri din altă lume, misterioase și profunde.
Vezi și Alexandru Macedonski despre timp, despre flori, despre viață, despre tinerețe, despre prezent, despre plâns sau despre muzică