Viitorul unei iluzii de Sigmund Freud

Numim iluzie o credinţă în a cărei motivaţie predomină împlinirea dorinţelor, desconsiderându-se împrejurările reale, iluzia renunţând la vreo verificare a sa.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai marile probleme ale vieţii acesteia par în prezent insolubile, ci şi în mai multe chestiuni mărunte este greu de luat decizii.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa are mulţi duşmani făţişi şi încă şi mai mulţi duşmani mascaţi, care nu-i pot ierta faptul că ea a slăbit credinţa religioasă şi că o ameninţă cu prăbuşirea.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăturile religioase sunt totalmente iluzii, afirmaţii nedemonstrabile, nimeni neputând fi constrâns să le considere drept adevărate sau să creadă în ele. Unele dintre ele sunt atât de neverosimile, atât de incompatibile cu tot ceea ce am descoperit cu mare greutate în legătură cu realitatea lumii şi a universului, încât – luând în mod corespunzător în considerare diferenţele psihologice – le putem compara cu halucinaţiile. Asupra valorii de adevăr a celor mai multe dintre ele nu ne putem face nici o idee logică. Tot aşa cum sunt nedemonstrabile, ele sunt şi de necombătut.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. Desigur că această analogie nu epuizează esenţa religiei. Dacă, pe de o parte, ea comportă obstacole de ordin compulsional, aşa cum numai nevroza obsesională individuală prezintă, pe de altă parte implică un sistem de iluzii generat de dorinţă, asociat cu negarea realităţii, cum găsim într-o formă izolată doar în amenţia, o stare de confuzie halucinatorie, însoţită de beatitudine. Toate acestea nu sunt însă decât comparaţii, cu ajutorul cărora ne străduim să înţelegem fenomene sociale, patologia individuală neoferindu-ne nici un echivalent absolut viabil.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia este ceva impus majorităţii potrivnice de către o minoritate care a înţeles cum să intre în posesia instrumentelor puterii şi ale constrângerii. Este atunci firesc să admitem că dificultăţile nu ţin de esenţa însăşi a civilizaţiei, ci sunt condiţionate de imprefecţiunea formelor de societate care s-au dezvoltat până în prezent.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanităţii, care, ca şi aceea a copilului, îşi are originea în complexul lui Oedip, în relaţia cu tatăl. Potrivit acestei concepţii, s-ar putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui proces de creştere şi că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să arăt că ideile religioase sunt rezultatul aceleiaşi trebuinţe cum sunt toate celelate cuceriri ale civilizaţiei, adică al necesităţii de a ne apăra împotriva zdrobitoarei superiorităţi a naturii. La acest motiv se mai adaugă un al doilea, anume dorinţa aprigă de a se corecta imprefecţiunile societăţii, dureros resimţite.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt singura persoană căreia publicarea acestor rânduri îi poate dăuna. Îmi va fi dat să aud cele mai neplăcute reproşuri la adresa superficialităţii, mărginirii spirituale, lipsei de idealism şi de înţelegere pentru interesele supreme ale umanităţii. Pe de o parte însă, aceste imputări nu sunt noi pentru mine, iar pe de altă parte, când cineva a învăţat, încă din tinereţe să treacă cu vederea dezaprobările contemporanilor săi, cum ar mai putea acestea să-i pricinuiască vreun rău la vârsta senectuţii, când el este sigur că în curând se va afla departe de orice favoare sau dizgraţie? Mai demult era altfel: ca urmare a unor asemenea declaraţii, puteai să-ţi scurtezi în mod sigur existenţa pământească şi să-ţi apropii rapid prilejul de a dobândi o experienţă proprie cu privire la viaţa de apoi. Dar, repet, acele timpuri au trecut şi azi asemenea mâzgăleli trec nepedepsite chiar şi pentru autorul lor.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!