Măsura vinei
Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat
Să cunosc starea de păcat
Și frica morții ghilotinei -
Ce șansă ai în fața tinei
Decât genunchiul jos plecat?
Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat.
Voința mi-e sclavă ispitei
Și orice gând e un păcat,
Viața e măsura vinei
Căci a prióri sunt vinovat.
Mizez pe sentimentul culpei...
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul gurii
Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus,
Întregul trup îi e supus,
Topit încetul cu încetul.
El ți-a-nghițit în flăcări scutul,
Tu de sărut ai fost sedus,
Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus.
Sărutul nostru este gestul
Prin care noi doi ne-am compus,
El e simbolul, este rostul
Că spune ce avem de spus.
Răspunsul gurii e sărutul.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vând locuința mea lacustră
Vând locuința mea lacustră
Având pereții din poeme,
O vând, cu soba ei pe lemne,
Cu tot cu puntea ei îngustă.
Tristețea ploii mă dezgustă
Căci plouă de prea multă vreme,
Vând locuința mea lacustră
Având pereții din poeme.
Vând chiar și barca mea robustă
Cu care-n larg plecam devreme,
Vând ieftin celui care gustă
Singurătățile eterne...
Vând locuința mea lacustră.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să-ți explic?
Cum să-ți explic să înțelegi,
Că nu mai e nimic de spus?
Că inimii i-a fost de-ajuns
Tăcerea ta de ani întregi?
Nu trebuie să mai alergi
Spre mine; totul s-a fost dus
Cum să-ți explic să înțelegi
Că nu mai e nimic de spus?
Cu palma lacrimile-ți ștergi,
Eu pe-ale mele le-am ascuns,
Ce șoapte vrei să mai culegi
Când aripile mi le-ai smuls,
Cum să-ți explic să mă-nțelegi?
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de toamnă
O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu ușa descuiată,
Fiindcă nu știu în care zi...
Prin frunza putredă din mine
Vin iubiții să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.
Eu port eșarfe colorate,
Urzeala anilor trecuți,
Sub pași, frunze-scrisori uitate,
De la amanți nepricepuți.
Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă ți-am rămas
Suntem închiși aici de vii
Între aceste circumstanțe,
De-a fi târzii, de-a fi pustii,
Ori plini de vise și speranțe.
Eu una nu cred în hazard
Și nu cred în predestinare,
Verific doar dacă îmi ard
În suflet lămpile mai tare...
Trimite-mi despre tine vești
Și uită-te mai des la ceas,
Să știu ce faci, pe unde ești
Și spune-mi dacă ți-am rămas.
Eu zâmbetul ți-l știu supune!
Și tu o știi, orice ai spune.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Obscură și mârșavă și fără orizont
Te calcă în picioare, deloc nu ține cont
Că una peste alta ești gol și întristat,
Ba încă te acuză de vină și păcat,
Îți dă numai iluzii și te scoate dator
Fiind de râs și jale în fața tuturor,
Iubirea nu-i iubire doar pentru că iubesc,
Când sunt doar mâna-ntinsă cu care o cerșesc,
De Liberul Arbitru nici vorbă dragul meu,
De ce nu ești cu mine, de ce ne este greu?
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt din pupa
Mi-e dor de tine ca și când
Aș trece marea cu vaporul,
Escalele îmi sporesc dorul
Și n-am din pupa nici un vânt.
Tu, nepermis iubirii ești,
Dar ea nu-mi este interzisă,
Căci viața mi-e în ea cuprinsă,
În circumstanțele firești.
Eu vinovată sunt moral,
-Se sinucide înc-o vară,
Fără să-mi pese c-o s-o doară-
Când noi ne-am despărțit brutal.
Sper totuși să te văd curând,
Mi-e dor de tine ca și când...
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel trist
Singurătate, să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin,
În fața ta din nou eu mă înclin,
Iubirea îmi făcuse un complot.
Și m-am purtat atât de idiot,
Mă iartă dacă încă mai suspin,
Singurătate să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin...
Am vrut speranței să-i mai dau un vot,
Dar ea nu face parte din destin,
Măcar am încercat, așa socot,
Că nu cerusem mult, dar nici puțin,
Singurătate să mă iei de tot!
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vise clandestine, adresa este:
