George Orwell în 1984

Esenţa războiului constă în distrugere, nu neapărat de vieţi omeneşti, ci a produselor muncii omului. Războiul este o modalitate de a zdrobi în bucăţi, de a arunca în stratosferă sau de a scufunda în adâncurile oceanelor acele produse care ar putea fi, altminteri, folosite pentru a dărui maselor prea mult confort şi, în ultimă instanţă, prea multă inteligenţă. Chiar atunci când armele destinate războiului nu sunt distruse, simpla lor producere rămâne o modalitate convenabilă de a cheltui forţa de muncă fără a fabrica nimic ce s-ar putea consuma.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremuri, un bărbat se uita la corpul unei femei şi-şi dădea seama că se trezea în el dorinţa şi cu asta basta. Dar, în ziua de azi, nu mai puteai găsi dragoste curată sau dorinţa curată. Nici o emoţie nu mai era pură, pentru că totul era amestecat cu teamă şi cu ură. Împreunarea lor fusese o bătălie, iar orgasmul o victorie. Dăduseră o lovitură Partidului; fusese un act politic.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este indispensabil necesar să spui minciuni sfruntate şi, totuşi, să le crezi cu toată sinceritatea, să uiţi orice a devenit nedorit şi, pe urmă, dacă acel lucru revine la lumină, să-l readuci din uitare exact pentru atâta timp cât ţi se cere, să negi existenţa realităţii obiective şi să nu încetezi, nici o clipă, a ţine cont de realitatea pe care o negi. Chiar şi folosirea termenului dublugândit presupune exercitarea dublugânditului, pentru că, rostind cuvântul, recunoşti că suceşti realitatea; printr-un nou proces de dublugândit anulezi această recunoaştere, şi aşa mai departe, la infinit, minciuna fiind mereu cu un pas înaintea adevărului.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă treabă, distrugerea de cuvinte. Sigur că pierderea cea mai mare e la verbe şi la adjective, dar sunt şi sute de substantive la care se poate renunţa tot atât de bine. Nu-i vorba doar de sinonime; mai sunt şi antonimele. La urma urmelor, ce sens are un cuvânt care nu e nimic altceva decât opusul altui cuvânt? Orice cuvânt îşi conţine opusul în el însuşi. Uite, de pildă bun. Când ai un cuvânt ca bun, ce-ţi mai trebuie rău? Nebun merge la fel de bine – de fapt, mai bine, fiindcă este exact opusul lui bun, pe când rău nu e. Şi pe urmă dacă vrei o variantă mai tare a lui bun, ce rost are să ai un şir întreg de termeni inutili şi vagi ca excelent, splendid şi toate celelalte? Plusbun acoperă sensul şi ai şi dubluplusbun, dacă vrei ceva şi mai tare.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest proces de continuă modificare se aplica nu numai ziarelor, ci şi cărţilor, revistelor, pamfletelor, afişelor, foilor volante, filmelor, înregistrărilor, desenelor animate, fotografiilor, într-un cuvânt oricărui text sau document care ar fi putut avea o cât de mică semnificaţie politică sau ideologică. Zi de zi şi aproape clipă de clipă trecutul era adus la zi. În acest fel, se putea dovedi cu ajutorul probelor documentare că orice previziune făcută de Partid fusese corectă; şi nici o ştire sau opinie care venea în conflict cu nevoile momentului nu era lăsată să rămână în vreo arhivă. Toată istoria era un palimpsest scris şi rescris indiferent de câte ori era necesar. Nu aveai nici o posibilitate de a dovedi, odată acţiunea terminată, că avusese loc vreo falsificare.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toţi copiii din ziua de azi erau îngrozitori. Cel mai rău era că, prin intermediul unor organizaţii ca Spionii, erau transformaţi, în mod sistematic, în nişte mici sălbatici imposibil de stăpânit; şi totuşi, lucrul ăsta nu trezea în ei nici un fel de dorinţă de a se revolta împotriva disciplinei Partidului. Din contră, adorau Partidul şi tot ce avea legătură cu el. Cântecele, marşurile, steagurile, mersul în excursii, instrucţia cu arme de exerciţiu, urlatul de slogane, adularea Fratelui cel Mare – toate erau pentru ei un fel de joc de-a eroii. Sălbăticia specifică vârstei le era în întregime canalizată împotriva duşmanilor Statului, împotriva străinilor, trădătorilor, sabotorilor şi criminalilor în gândire. Era ceva aproape normal pentru oamenii de peste treizeci de ani să le fie frică de proprii lor copii.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, prin definiţie, ca să spunem aşa, războiul era un lucru care, mai devreme sau mai târziu, se sfârşea, de obicei printr-o inconfundabilă victorie sau înfrângere. Şi, tot în trecut, războiul era unul din principalele instrumente prin intermediul cărora societăţile omeneşti veneau în contact cu partea fizică a realităţii. Toţi conducătorii, din toate timpurile, au încercat să le impună supuşilor loro falsă viziune asupra lumii, dar nici unul nu şi-a putut permite să încurajeze acele himere care aveau tendinţa de a şubrezi eficacitatea militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea independenţei sau cine ştie ce altă consecinţă socotită în general indezirabilă, trebuiau luate măsuri serioase împotriva ei: nu puteai ignora faptele concrete. În filosofie, în religie, în etică sau în politică, doi şi cu doi puteau face cinci, dar dacă proiectai un tun sau un avion, nu puteau face decât strict patru... Dar, atunci când războiul devine efectiv continuu, el şi încetează de a mai fi periculos. Dispare ceea ce se numeşte necesitate militară. Progresul tehnic poate stagna, iar faptele cele mai evidente pot fi tăgăduite sau trecute cu vederea.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cărţi sunt acelea care îţi spun ce ştii de înaite.

George Orwell în 1984
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între abstinenţă şi ortodoxia politică era o legătură profundă. Pentru că, altminteri, cum s-ar putea menţine exacerbarea obligatorie a fricii, a urii şi-a credulităţii tembele de care Partidul are nevoie la membrii săi? Numai încătuşând un instinct puternic şi folosindu-l ca forţă motrice. Atracţia sexuală era o primejdie pentru Partid şi atunci Partidul o pusese la lucru în folosul său propriu.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!