Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Emil Cioran despre visare
- despre sfârșit
- despre creștere
- despre întuneric
- despre superlative
- despre nebunie
- despre naștere
- despre moarte
Personal îmi dau demisia din omenire.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de departe sunt toate!
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre idei
- lirism
- Lirismul reprezintă o pornire a subiectivității, căci el indică o efervescență a vieții în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie.
definiție celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Laudanum
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață
În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre melancolie sau despre bucurie
Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic. De ce atâtea probleme, discuții și supărări? De ce atâta conștiință a morții? Până când atâta filosofie și gândire?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre gânduri, despre filozofie sau despre conștiință
Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine știe ce colțuri îndepărtate ale existenței mele.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre tristețe, despre lumină, despre iubire, despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viața și perspectiva morții. Simt că mor de singurătate, de iubire, de disperare, de ură și de tot ce lumea asta îmi poate oferi.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu Ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre singurătate
Sunt lacrimi care sfredelesc pământul și răsar ca aștrii pe alte ceruri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Remus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre plâns
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pe culmile disperării, adresa este: