Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Emil Cioran despre moarte sau despre dorințe
Adevăratele femei sunt acelea a căror prezență te face să uiți de probleme, idei, neliniști universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizică, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporal o inconștiență dulce, plăcută și încântătoare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor, în avântul erotic.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre naștere, despre iubire, despre idei, despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Deși nu pot găsi un sens în lume, un sens obiectiv și o finalitate transcendentă care să arate înspre ce evoluează lumea și la ce ajunge procesul universal, varietatea de forme a existenței a fost totuși în mine un prilej de veșnice incitări și tristeți.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre tristețe sau despre existență
Suferința duce la renunțare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre suferință
Viața nu numai că n-are niciun sens, dar nici nu poate avea unul.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre viață
Femeile sunt niște nulități simpatice. Cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât le înțelegi mai puțin.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de oana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, un dezgust de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre creștinism, despre religie sau despre Dumnezeu
La capătul oricărei melancolii, există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualități de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristețe profundă și organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeții ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis și grație.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Crimson
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre melancolie, despre visare sau despre posibilitate
Femeia este un animal incapabil de cultură și spirit.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Bogdan Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Emil Cioran despre zoologie sau despre animale
Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pe culmile disperării, adresa este: