Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Simplitate și firesc de Constantin Anton

Nemărturisirile - II

Te întâmpin în praguri de rouă
Să ne întrupăm în Sf. Trăime;
Tu, fragilitate; eu, dorință...
Tainele devorând din suferință!
Te strig dincolo de infinit
Sorbindu-ți lacrimi din petale;
Sunt cel cui miezuri de iertare
De nimeni niciodată făgăduit!
Te invoc din bunătatea acestei lume
După fapte și după înfloriri lăuntrice;
Tu mă înzidești în metafore ardente
Și pui peste aripile mele tone de plumb!
Te simt amarul meu cel mai dulce,
Veninul clipelor netrăite mă mușcă mereu;
Îngenunchiez și plâng în fluide icoane...
Spune-mi, Viață, de unde să Te mai strig!
Doamne, fii bun! Mă iartă azi de toate!
Mi-s tulbure gratiile de singurătate...
Am învățat a înțelege din griji și din nevoi,
Dar nu pot Viață trăi nicicând fără de noi?!

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară neagră - I

S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...

Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge și roua din ochii săi
O, viață, viață de acum și niciodată!

Pământul e negru și încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!

N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Și bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nțeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiul vieții - I

Eretică mare, dumnezeiască îndurare
Spuma-i povară, viața-i amară
Întunericul cotropește fără încetare
Nu mai ieșim cu visele în afară!

Muzica se topește-n singurătăți vii
Tăcerea arde în miez de dor de poezii
Gânduri sculptate de îngeri orbi în rugă
O, Viață, nu-mi fugi! Nimeni nu te-alungă!

Aripi se desprind din zbor fluid
Spre țărmuri nimeni nu mai ancorează
Adâncuri incerte tainic ne închid
O, Viață, mai oferă-mi rogu-te o rază!

După atâtea și atâtea iluzii aluneci în tine
Și te cauți mereu firesc în ceilalți
Obsedat de trufii de fals de noi destine
Și uiți de viață!... Dar voi de viață să nu uitați!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecții de viață V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iart㠖 toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aș mai putea să-ți ofer...
ce-aș mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îți ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ți spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăți;
mă iart㠖 toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! și îngerii coboară din cer...
ți-aș dărui viața mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ți-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiul vieții - II

În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viață, să nu-mi fugi de-aici!

Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnași la iluzii toți mai sperăm până
Lacrimi de sfinți curg tainic din icoane
Șie, Viață, noi îți suntem vai, la pândă?!

Coborâm din trufii în false elongații
Pătrunși de efemer și de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzații,
Dar Viața nu primește vis după vis?!

Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgență...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viața mea, fii miezu-mi de prezență!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiul vieții - III

Implorând căderea; totul se destramă!
Viața mea arde-n lacrima ta, Mamă!
Păsări de pradă peste-mi iar plutesc;
Mi-e dor de simplitate, de mine, de firesc!

Singur printre trufii vrăjmașe, sper încă!
Tulburătoare clipe mă ridică peste stâncă!
Iluzii ale morilor de vânt cresc și descresc mereu
Unde Ești Tu, Doamne?... și unde mai sunt eu?!

Nu ne mai putea vedea morții de acum!
Singurătățile se topesc pe ipotetic drum!
De taină e orișice așteptare în care
Viața mea ești fără, fără de răbdare?!

Trofeele cuvintelor stau ascunse-n poeme!
De-atâta rugă nespusă sufletul-mi se teme!
Lumina se topește în doru-i sacru de firesc
O, Doamne, Viața prea mult mi-o iubesc!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de viață

Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!

Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!

Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!

Să zbor aș vrea să vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, să fii pururi cu mine!

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flăcări în miezuri de rouă

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși să revadă,
din care erezii încep să înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
să fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalți credință vie sfântă mereu?

[...] Citește tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 11 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Simplitate și firesc, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook