Cum e posibil să auzi mesajul unei suferințe, unui zbucium și buzele să-ți rostească negații îndârjite sau să minimalizeze? Să deslușești un plâns și să-l infirmi?
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Sarcasmul frige epiderma, nu organele vitale, e mai puțin nociv. Pe când gelozia...
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajută-mă să-mi dobândesc aripile, ca să putem zbura deasupra tăcerilor veșnice ale Anzilor...
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obiectul foamei eram eu. Una din suferințele omului este aceea de a rămâne izvor inutil, nebăut, de a se risipi și pierde, de a nu fi asimilat. Există suferința de a nu produce altcuiva bucuria preaplinului.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrăirea nu înseamnă să ne mândrim, cum făceai tu, cu asceze inventate. Nu înseamnă să ne drapăm în faldurile unor false virtuți mănăstirești. Dimpotrivă, cerea să smulgem de pe noi tot ce acoperea și ascundea privirilor celuilalt plăgile, hidoșenia vieții greșite, terfelite aiurea, prin locuri sordide.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Dumitru Popescu despre viață
Știi că valorile materiale pot înlocui un timp valorile umane? Condiția nu e să fii neapărat imbecil, condiția e să-ți fi dorit așa ceva și în același timp să-ți pierzi speranța pentru restul.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozia te întunecă, te înrăiește. Devii opacă, nicio rază de lumină nu mai pătrunde din afară, nicio rază de lumină nu mai străpunge dinăuntru. Gândurile îți intră într-o paclă rece și deasă, pierd semnele de orientare, o apucă prin hățișuri, înverșunându-se într-o lugubră sângerare. Privirile capătă asprimea pietrei, a stâncii unde nu bate niciodată soarele, devii surdă, intratabilă.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Dumitru Popescu despre gânduri
Garantai că iubirea ce mi-o porți este veșnică. Nimic nu e veșnic. Îmi ceri să îți dau garanții similare. Nu pot. Atunci te îndoiești de autenticitatea sentimentului ce ți-l port. Cum? întrebi, nu știi dacă ai să mă iubești peste un an, peste doi, peste cinci? Nu, nu știu. Atunci, nu e dragoste adevărată - te burzuluiești. Poate afinitate trecătoare. Totul e trecător, draga mea. După o viață, prin excelență plină de efemer, nu ți-ai dat seama? Iată de ce nu primesc emfaticul dar, de ce nu concep să iau în primire, nici cu titlu definitiv, nici temporar libertatea ta. Acum se află în mâinile tale și din ea țâșnește dragostea. Să rămână așa. Nu doresc mai mult.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Deși mângâiaseră pielea ta, degetele nu-mi transmiseseră arsura, deși le atinseseră pe ale tale, buzele nu simțiseră dogoarea jarului, ochii nu deslușiseră bucuria jertfei, voința neînfricată a sacrificiului din privirile tale, în râsul tău nu deosebisem mugurii extazului neîmblânzit, sălbatic, nici la plânsul tău tăria de a te umili până la autonegare și autodistrugere, pentru ca sentimentul să fie primit și să facă să rodească și piatra.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Dorina Huluta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă ceva. Obiectul foamei eram eu. Una din suferințele omului este aceea de a rămâne izvor inutil, nebăut, de a se risipi și pierde, de a nu fi asimilat. Există suferința de a nu produce altcuiva bucuria preaplinului tău. Nu fusesem niciodată atât de fericit ca acum, când tu străluceai avându-mă pe mine în carnea și sângele tău. Privindu-te, privind cum scânteia în tine, mă mândream, de parcă îmbogățisem nu o ființă omenească, ci împânzisem cu substanța eului meu întreg universul.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cenușa din ornic, adresa este:
