Lacrimă de soare
Sădește lacrimă de Soare pe chipul mamei - vis și zbor -
Înger din sete de lumină, poem născut din adevăr...
E vară-n suflet și lumina se-mparte-n inimi creștinește...
Liana netezește calea și drumurile ne păzește.
E astăzi blândă adiere, un fluture, semn al dreptății,
Simbolul de purificare pe culmile eternității...
E curcubeul peste care, revarsă flori de liliac
din cupa florilor, lumina... E neam din neamul geto-dac...
E libertatea și unirea cu dragostea de neam. Ea e
Pe veci, eterna bucurie, e infinita dragoste...
Ea luminează astăzi drumul etniei macedoniene,
Lucind, simbol solar, în imnul nepieritoarelor însemne.
Este a treia sărutare lipsită de trădări și fast,
E-n amintirea tuturora, căci pe vecie ne-a rămas.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Rodica Nicoleta Ion despre lumină, despre iubire, despre flori, despre Soare, despre îngeri, despre visare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Femeiea-toamnă
Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!
Șoptește vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieții mele,
În noapte, m-a ademenit.
Brațe de chihlimbar îmi prinde
Pe brațe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.
Lipește-mi picurii de suflet
Și plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre suflet, despre vânt, despre viață, despre plâns sau despre ochi
Gătită de plecare
Te-ascunzi în lacrima, din care,
Sub voal de umbre mă privești,
Gătită de înmormântare.
Te cheamă legile cerești...
Ți-e doliul ochiului altar,
Pe care îngerii-și apleacă
Chipul lor plâns, cuprins de jar,
Sorbind o lacrimă de apă.
Pe cruce-ai desenat cântări
Și-n loc de flori, geunchii pică
În rugi ce numai tu le știi...
Și uite, nu se mai ridică!
N-am cunoscut al tău calvar,
Prea de departe vin măicuță
Și-mi plec genunchiul la altar
Și-ți mângâi fruntea ta desculță
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre prezent, despre moarte, despre mamă, despre inimă sau despre gânduri
Oriunde-ai fi
Oriunde-ai fi, oricât ai fi de mare,
În Tatăl Dumnezeu ai o salvare...
În sufletu-ți de crezi cât o fărâmă,
Cu brațul tău, mergi, muntele-l sfărâmă!
Oriunde-ai fi, oricât de mare-i truda,
Vei reuși, cât numele de Iuda
Nu-l vei purta în gând ca pe-o povară...
Pune-ți nădejdea-n Tânăra Fecioară!
Aprinde iar lumina spre dreptate
Să ai lumină dincolo de moarte!
Maică Marie, Pruncului Iisus
Îngenunchem, căci viața-i un apus.
Noi, cei care greșim și în păcate
Ne ducem viața dincolo de moarte,
Noi, cei ce-n mântuire, cu credință
Ne vom pleca genunchiu-n pocăință,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre religie
De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre somn, despre sărut sau despre stele
Popas în copilărie
Mă așezam sub brazi... Ca pe-o comoară
Strângeam în mână conurile gri.
Și pumnul strâns ar fi putut să doară
În amintirea blândă de copii.
Acum am mai crescut, poveri sunt multe,
Mi-e pumnul strâns a dor și-a neputință.
Ignor tăcut puterile oculte
Și mă aplec beteag, înspre căință.
Nu mai am munți, doar goluri de lumină
Plutesc în amintire repetat.
Și lumea mea acum plutește-n tină
Și globurile din copaci s-au spart.
Acum am brazi în gânduri. Și golașe
Sunt crestele poeme rezalit.
În mine amintirile se-adună
Preum se-adună credincioșii-n schit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre tăcere, despre poezie sau despre dor
Stare
Vezi?! Fericirea-i mărginită
Și strânsă-n cioburi de dureri...
Azi singură-s... și plâng, măicuță!
În vadul fiecărei seri,
Torc caierul înțelepciunii
Și nu știu unde am greșit
Și ard în sufletu-mi tăciunii
C-atât de tare v-am iubit.
Torc caierul înțlepciunii...
Tot plâng, că singură-am rămas,
Râvnind amar la fericire...
În moarte voi găsi popas.
Mi-e pleoapa grea și trena nopții
Pe umerii-mi, mai greu apasă.
V-aștept copii, v-aștept, dar sorții
De gândul meu, de mult nu-i pasă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre noapte
Carantină la vecina
Draga mea, îți las scrisoare,
Să-ți explic ce s-a-ntâmplat.
Am fost iute la vecina,
Că ceva i s-a stricat.
Dar nu-i asta tragedia,
Însă-i lucru mare, zău.
A fost aspră pandemia,
Știe Bunul Dumnezeu...
Așadar, iubită soață,
Nu te-ngrijora prea tare,
Voi rămâne la vecina-n
Vreme de carantinare.
.........................................
Fără cap și fără coadă,
Pandemia asta, zău.
La nevastă, ca acasă,
La amantă și mai rău!
Oh, de s-ar sfârși odată!
Fie ce s-o întâmpla...
C-am să intru-n carantină,
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În țara asta
Pe viața asta, noi suntem stăpâni!
Ne stau de veghe crucea și icoana
Și inimi-mame, clopot din străbuni,
Legea iubirii, tricolorul, țara.
Nebunul e pervers în legea lui...
Insistă să ne biruie. Și cuie
Ne bate-n tălpi, să nu putem fugi,
Dar lui, vă jur, această țară, nu e.
De-ar fi să mor, eu jur pe tricolor,
Să nu las portu-n mâinile dușmane,
Căci țara-ar fi de plâns în mâna lor.
Ne-ar risipi cenușa din osoare...
Și cum să-mi las și datini și români,
Când țara-mi este lacrimă de jale?!
S-o duc, o bucățică, la străbuni?!
Voi plânge în biserici și-n spitale...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre sfinți sau despre sfințenie
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre pace
