Faza 1. Normalitatea înseamnă somn și drama. Faza 2. Doare până când deschizi ochii. Telenovela continuă și se amplifică. Faza 3. Cauți soluții, găsești dezvoltarea personală. "Eu" puternic, care vrea să schimbe lumea. Fugi de negativ, ascunzând drama sub rânjete. Faza 4. Durerea crește, obosești și renunți la dezvoltarea personală. Posibila depresie, drama încă este prezentă, "eu" este încă solid. Faza 5. Vezi negativul, încă nu îți place, dar alegi pozitivul în mod conștient. "Eu" se diluează, începe să intervină acceptarea. Faza 6. Nu mai e nimeni care să aleagă, pozitiv și negativ sunt același lucru. No more drama. Faza 7. Normalitatea este liniște.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Renascut din propria cenusa" de Paul Avram este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ca în poveste, unii cred că pot aduce lumina în casă cu oborocul. Adună din lumina altora și cred că este suficient pentru ca întunericul din ei să dispară. Păcăliți de propria minte - care îi duce la plimbare în afară - nu fac altceva decât să fugă de propriul întuneric. Au senzația că sunt în căutarea luminii, dar evită propria suferință. Pentru ca lumina să intre, este necesar să îmbrățișezi opusul, intunericul. Cu cât pășești mai adânc în întuneric, cu atât se amplifică lumina. Acest lucru este posibil dacă frica și "știința" sunt depăsite. Frica nu îți dă voie sa pășești in întuneric, iar "știința" te ține in ignoranță. Dă-le deoparte și surprizele se vor tine lanț.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ușor să spui "Hai să fim fericiți!", "Viața merită trăită!", "Lasă mintea deoparte și trăiește!", "Trăiește prezentul, fii acum!". Problema este că dincolo de acestea stă mintea, în care omul trăiește 24/24/7. Dacă în prima clipă mintea poate fi surprinsă, în a doua, va relua controlul. Puțini sunt cei într-atât de copți încât să rămână în tăcerea primei clipe. Pentru majoritatea nu se întâmplă. În acel moment, când mintea revine, omul dă nas în nas cu propria realitate: suferința e în el și nu poate scăpa de ea cu sloganuri și promisiuni. Atunci se naște întrebarea firească: "Cum?" Cu alte cuvinte, îndemnurile care nu sunt urmate de o soluție, sunt doar propagandă.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai mare consumator de energie pe termen lung? Starea de îngrijorare. Atât de obișnuiți suntem cu ea, încât nici nu îi vedem rădăcinile. Este ledul aprins care consumă constant energie. Rezolvi una și apare alta. Mintea va găsi permanent motive să își facă griji. E ca și cum ai avea inundație în casă și în loc să închizi robinetul, te apuci de șters apa. Sau ca și cum ai aprinde lumina într-o cameră, dar tu te muți în alta și apoi te miri că vine factura prea mare. Tai frunzele, în loc să găsești și să scoți rădăcina din pământ. Starea de îngrijorare ți-a fost predată, ai învățat-o, nu îți aparține. Privește atent și vei vedea că e veche, iar tu nu faci altceva decât să o cari după tine.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictisindu-se de Natural, omul s-a decis să își găsească de lucru. Așa a împărțit lumea în superior și inferior, inventând păcatul și virtutea. Mai mult, a inventat și atribuit responsabilități: virtuțile îi aparțin lui Dumnezeu, iar păcatele Diavolului. Pentru ca munca să fie completă, a pus pe hârtie totul, lăsând moștenire pentru generații povești despre cum să fugi de Diavol și cum să îi faci pe plac Domnului. Când a aflat ce a făcut omul, Dumnezeu, care era singur, a decis că trebuie să facă ceva în această privință. A ajuns la concluzia că acesta merită să fie pedepsit, dar nu pentru păcate. Pentru acestea, a zis, omul se pedepsește singur destul. Așadar, a hotărât să îl pedepsească doar pentru scornelile pe care le-a inventat despre El. PS: E doar o poveste.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sintagma "copilul interior" induce ideea de separare. Parcă ar fi doi: un adult și un copil, cel dintâi fiind responsabil de cel de-al doilea. De parcă adultul poate purta de grija altcuiva înainte de propria maturizare. Este o scuză prin care adultul își motivează imaturitatea. Separându-se de infantilitatea sa crede că dă dovada de maturitate, dar nu face altceva decât sa mențină conflictul. El, om serios, vrea sa aibă grija de un copil neajutorat. Simpatic rău ego-ul ăsta. Asa-zisul "copil interior" este adultul care încă doarme, agățat emoțional de poveștile trecute. Este adultul, nu "copilul", cel care trebuie să se maturizeze. Când se maturizează, revine natural la inocență, care nu are treabă cu vârsta, ci cu înțelegerea. Vindecarea nu este a "copilului interior", ci a adultului care acceptă că este infantil emoțional, tânjind tot timpul după afecțiune și atenție.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este dușmanul și se apucă de treabă. Nu știe cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eșuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puțini sunt cei care înțeleg că nu poți scăpa de ceva până când nu îl vezi. Și mai puțini înțeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare și identificare, formând un "eu" fracturat și scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparțin nimănui și aparțin tuturor. În aceste condiții, cum poți scăpa de el? E ca și cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să știe ce este al său și ce nu, ce e împrumutat și ce e propria sa creație. Trebuie să devină egoist, să își consolideze și să își lustruiască în mod conștient "eu-l", până când îi observă toate componentele și fațetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunța de bunăvoie la el.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minții îi plac extremele. Prea mult "spiritual" duce la tensiuni în plan fizic. Prea mult "realism" îmbolnăvește sufletul. În ambele cazuri, mintea obține ce vrea: conflict. Echilibrul este prezent înainte și după judecată. Înainte, când poți lua lucrurile așa cum sunt, fără să opui rezistență. După, când ai depășit conflictul și pricepi că nu are rost să opui rezistență.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu e ușor, ceva e greșit.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!