Drumul spre cer
E drumul ce te duce către cer...
Tată, de-acum, în stâlpul porții tale,
E doar un doliu fluturând stingher,
Amărăciune, dor și întristare.
Sfârșitul, eu cu lacrimi, ți-am stropit.
N-aș fi crezut vreodată că pot pierde
Visul ce în decenii, mi-a zidit
Drum drept și lin, pe ale vieții trepte.
Acum din înălțimi mă vei privi...
N-ai să-mi mai poți vorbi ca altădată.
Știi cât voi plânge și voi suferi,
Știi că n-ai să mai fii cu mine, tată!
Eu am să-mi duc tristețea pe pământ.
Mama te-așteaptă... Spune-i "ziua bună"
Plecarea voastră, mamă, m-a durut.
Tristețea-n suflet, iar mi se adună...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Rodica Nicoleta Ion despre mamă, despre visare, despre viață sau despre suflet
Și dacă...
Și dacă doliul ar flutura
La geamul închis al vieții,
Pentru a nu mă prăfui
De restul lumii,
Popasul acesta s-ar cuveni.
Ce-s oamenii din jur?!
Cei mai mulți, cioclii destinului
Târguindu-se cu speranța
De a fi fericiți.
Niște dependenți independenți
De relațiile cu "Preda".
Nu știți cine este acest "Preda"?!
Unicul amant fidel al destăinuirii...
Panerul durerii și lacrimilor nespuse
Dispărut după un pumn de Distonocalm.
Sevraj al neîmplinirii...
De când m-au dopat cu durere
Mi-e indiferent că trăiesc.
Poate că nici eu nu mă înțeleg
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre durere, despre moarte sau despre fericire
De ziua îndrăgostiților...
Marea de mi-ar vorbi-n furtună,
Inima mea s-ar risipi
Și s-ar întoarce iar la tine,
Cât dragostea va dăinui.
Pe brațele de valuri albe
În dans de stele argintii,
Pot înfrunta durerea vieții...
Mai mult, alături de-ai să-mi fii...
Pe pat de raze, de-ai fii soare,
În rouă chipul mi-aș scălda.
Ai izvorât - o sărutare -
În sufletul și-n viața mea!
În ochiul - leagăn de mătasă,
Te port în fiecare zi,
Căci ești iubită și aleasă
Și-ți jur: mereu te vvoi iubi!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre iubire, despre sărut, despre stele, despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La marginea lumii
Mi-am spălat tălpile în apa izvorului fermecat
De la marginea lumii.
Și mi-au crescut aripi brodate cu smaralde
Și mi-au crescut frunze de ametist
În tăcere, în noapte...
Dansau luminile valsul tăcerii...
Era o "Baladă pentru Adeline",
Într-un limbaj necunoscut vouă.
Miraj și etern,
Balsam și divin...
Doar eu eram acolo, ascunsă în oglinda cerului
Ce își deschisese poarta
Ruginită și castă.
Vântul mă purta pe vrăjitele-i brațe
Și leagăn de mătasă îmi odihnea sufletul.
Eu, numai eu și o lume întreagă...
Continental iubirii
Despre care am citit doar în Cartea Viselor
Cu coperți de argint.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre tăcere, despre vânt, despre noapte sau despre lumină
Pastel în penel
Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi fluturi cu aripi de ceară.
Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.
Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre aripi
Cartea aceea
Am deschis cartea la pagina unu.
Lumina amestecată cu verbele
Formau un curcubeu
Ce se instalase pe altarul magiei.
Ceva unic...
Pluteau cuvintele înspre plus infinit
Și cerneala nu mai era albastră.
O ascundeau petale de lumină
Și zâmbete de vise.
Fluturii plateau cu aripile îndoite în "V"
Dar frângerea lor era mângâietoare de suflet...
Încărcau polen de stele
În cofe de vise.
Aprindeți lumina cerului
Și scrieți pe portativul lui,
Cu al sufletului condei,
Cuvinte frumoase
Pentru pruncii părăsiți de părinți,
Pentru părinții părăsiți de copii,
Pentru durerea și neputința fiecărui muritor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre cuvinte
Rodica
Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânța roditoare,
Mamă și fiică, tânără soție
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire și dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colțul de pâine
Din pumnul unui prunc care-și adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Și-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre îngeri
Imaginea vieții
Viața-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.
Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tușate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.
Ancoră în vremuri plumburii și reci,
Cumpănă-n deșertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i șubrezită, veche și beteagă.
Marinari pe cerul gol de suferinți,
Trecem spre uitare, singuri și cuminți,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, știe să vâslească.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre timp sau despre plâns
Odă eroilor
Un glonț mi-a spart pieptul... Când țara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise și-n zbor către cer,
Un gând de luină, mă luase cu el.
Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.
Mă cheamă părinții - un fluturen zbor,
În vis, o lumină - o șoaptă de dor.
Troița se-nalță un cânt către cer...
E viața și moartea, un cerc de mister.
O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru țară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioplire
Am cioplit cu dalta în privirea mată,
Ne-a-nțepat durerea, suflete nătâng...
Ne vorbesc străinii de artiști și artă,
Dar artiștii noștri suferă și plâng...
Suntem cruci străine în furtuni de versuri,
Ne pictează timpul curcubeu de vis,
A rămas o urmă sângerie-n gesturi,
Flacăra iubirii de curând s-a stins.
S-a oprit lumina la hotar de clipe,
Încrustată-n noapte, agonia cere,
Zborul spre înalturi... I s-a frânt aripa.
Nu există doctoi, n-are mângâiere.
Am uitat o umbră - cumpăna fântânii -
Aplecarea ființei către infinit,
Ne-așteptăm în lacrimi, ne-așteptăm românii,
Ce în altă țară, străini, au fugit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
