Umbre pe dale de burg
Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând să intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.
Prin tic-tacul lor frenetic, pașii mei, mânați de dor,
Își descătușau dorințe în zdrobirea de sub tocuri
Vechi de când creșteau ca iarba ce se transforma în blocuri
Dintre care se ridică praful zilelor ce mor.
Se-adânceau pe dale umbre din apusul răstignit
Pe o mare de sentințe în alegeri disperate
Să se-nghesuie-n pustiul de adâncuri neumblate
Nici cu pasul, nici cu inimi care bat încetinit.
Și, din toate câte urcă spre amestecul din cer,
Doar o singură dorință pare că se răzgândește,
Ca un vis ce, dintre toate, se răzbună și-l trezește
Pe acela ce-l croise într-un bloc de cartier.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Daniel Vișan-Dimitriu despre inimă, despre visare, despre timp, despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne cum le ziceți voi
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea moartă
Era o pădure în care, demult
ceva s-a-ntâmplat, căci pustiul din ea
- îmi spune legenda ce astăzi ascult -
pe nimeni nu lasă acolo să stea.
Sătenii se-nchină și fac un ocol,
cu ochii-n pământ și privind speriați
copacii pădurii cu sufletul gol,
ce par că sunt paznici pe veci blestemați,
Căci mulți au fost martori războiului dur
în care oșteni pământeni au murit
în lupta cu oamenii marelui fur
trimiși să-i aducă ce mult și-a dorit:
Era o fătucă, născută aici,
frumoasă cum n-a mai fost alta de-atunci,
crescută în casă din lemn și chirpici
cu horn, cu șindrilă, și plină de prunci.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre prezent, despre ploaie sau despre noapte
Arătarea
Pe cărarea prăfuită
Ce se-ntinde spre izlaz,
Doi flăcăi icnesc, se-agită,
Cocârjați de-o șa găsită
Într-un iaz.
Udă, grea, dar bună șaua,
E purtată de-amândoi
Cu speranța că "ocaua"
Merită din plin "daraua",
Că-i de soi.
Vară, Soare și căldură,
Gâtul arde ca de foc
Și le cere udătură
După-atâta tevatură.
Apă, ioc!
- Nu mai pot! Eu mor de sete!
Hai să mergem jos, la râu -
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre gânduri
Povestea stâncii
Povestea ei, povestea stâncii sumbre
ce plânge-adesea în pădure, sus,
în munte, când, venind prin ceață, umbre
coboară spre poiană, în apus,
e-atât de veche și atât de tristă,
încât se spune rar, la focuri vii,
de către cei ce-n munte mai rezistă,
uitați de timp, de ceruri și de fii:
Era odată-n munte veselie
la stâna c-o băciță și-un cioban,
în grija lor, aproape cu o mie
de oi crescute-n raiul dunărean.
Se bucurau, trăiau în libertate
și se iubeau, munceau, iar viața lor
era cum nu credeau că se mai poate
mai bună, mai frumoasă, făr-un nor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre viață
Decembrească
Într-o zi din cele-ascunse-n file reci de calendar,
S-a-ntâmplat să-mi vină vestea, tam-nisam, pe celular:
"Domnule, acela care, pe Facebook, mi-ai dat unfriend,
Crezi că tu, de-acum, cu viața, cât de cât, rămâi în trend?"
"Iote moft!" mi-am zis pe dată, "Ce mesaj! da' cine-o fi?
Care prostul care-n viață a crezut că m-aș gândi
Să mă pun în rând cu alții ori să am prin griji mereu
Să nu fiu cea neagră-n lână oaia bre, adică... eu"
Dau și caut la mesaje număr, nume ori ceva
Care să mi-l deconspire și... aiurea: nu era!
Asta e! de-acum fac listă și unfriend de-oi vrea, dau... ioc
Pentru că apar surprize. Fraților, de-acum dau block!
Mama lor de pocitanii! Cum adică, să dispar?
Să-mi stea inima de frică? Nuuuu! dau block și n-am habar.
Dac-o fi să mai dispară câte unu', treaba lui!
De Crăciun, îl iert și... valea! Va să zică: mama lui! "
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul de cristal
-În părul tău, se-adună zăpezile din munți,
Privirea ți-e pierdută, nu vezi nimic din jur,
Și nu-nțeleg, bătrâne, de ce, ades, te-ncrunți?
Căci versu-ți izvorăște și limpede și pur.
În tot ce scrii, iubirea se-arată ne-ntinată
Și-mi pare ireală, din altă lume e.
Tu, unde ai găsit-o? E-a ta, e-adevărată?
Și, dac-ai întâlnit-o, de ce te-ncrunți, de ce?
-E-adevărat: zăpada mi-a apărut la tâmple,
Iar anii se adună și, poate, mă încrunt
Atunci când, printre gânduri, se poate să se-ntâmple
Ca amintiri pierdute, din nou să mai înfrunt.
Sunt unele de-acelea ce n-aș vrea să se-arate,
Dar asta nu se poate și-atunci le pun la loc
Așa cum sunt, dar versul, cu amintiri schimbate,
E rolul de pe vremuri și-mi place să-l rejoc.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre promisiuni
GÂNDITOR ȘI SCĂLDAT ÎN APUS
Străbăteam o cărare a vastei câmpii
Cu privirea spre nori și-ascultând ciocârlii
Risipite-n văzduh, provocându-mi fiori
Și, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori.
Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci,
Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:
- Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
Fericirea, căci eu doar la voi am văzut
Bucuria de-a fi ocolită de vânt,
Neluată de ploi și-ngropată-n pământ?
- Ce vrei tu, noi nu știm, dar întreabă-n păduri,
La izvoare-apărate de vrejuri de muri,
În poiana călcată de iele sau... nu!
Mergi în pace cu tine și-ntreabă-te tu!
Am intrat în păduri, m-am oprit la copaci,
Iar privirea mi-a fost pentru gânduri tălmaci:
- Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire felină
Era neînfrânt și un rege
pe vaste întinderi, cu ape
la care veneau să se-adape
sălbatice turme pribege.
Trăia în ținutul sălbatic
din noaptea când, după furtună,
în luptă-a putut să răpună
un leu mai bătrân și apatic.
Urmaseră ani de domnie,
o viață-n continuă luptă,
pe-o scenă ce, parcă, e ruptă
din vremuri de cruntă urgie.
Acum, lenevind, își privește,
din haită, leoaica temută,
frumoasă și neîntrecută
pe care mai mult o iubește.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre iubire
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
