De ce?
De ce străini și singuri,
Sărmani fără de mamă,
Cu ochii adesea-n lacrimi
Și suflet pribeag
Mai să le plângi de milă,
Adorm pe câte-un prag.
Și nu mai cred în soartă...
Cine să aibă-o vină?
De ce, în noapte, unii
De doruri rătăcesc
Sau caută să doarmă-
-n canale, de ce droguri,
Cu umbre-ntunecate adesea îi pândesc
Și îi împing adesea la nesfârșite patimi?
De ce n-are ce să-mbrace
Și puținul colț de pâine
Se bat precum o fiară-ntre ei,
De ce? De ce? Și cei ce văd,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Rodica Nicoleta Ion despre suflet, despre somn, despre plâns, despre ochi, despre noapte sau despre moarte
Lumea rece
În noaptea neagră, dincolo de lume
Se-mbrățișează două suflete și... plâng
De-atâta dor și atâta așteptare.
Timpul a trecut, parc-au trecut milenii
Nimic n-a-mbătrânit, doar s-au oprit
Clipele-n loc de-atâta întristare
Și-au așteptat în la venirea serii.
Și-acum, iată! A sosit al lor amurg.
Acolo așteptarea n-are margini,
Aici făcuți suntem spre a pleca
Și dincolo de lumea noastră rece
Toți cei de-aici, ne vom îmbrățișa.
Straniu, precum o umbră
Care-adăpostește însângerate trupuri, în pustiu,
Veghează peste nisipurile arămii
Valuri de ceață, vise, suferințe...
Copiii mor, hrănindu-se cu lacrimi,
Și cu dorința-n suflet de-o ploua
Bătrânii mor scăldându-se în valul de nisip
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre ploaie, despre visare, despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Păduri de brazi
Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp și vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată
Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Și raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?
Speranța și durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfășoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală
Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Și în apus se-ascunde tristețea acestei lumi
Strămoșii ne recheamă și sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credința și trupul căpătâi.
Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre vânt sau despre dor
Bătrânul
Cineva, în noapte stă și plânge...
Și întrebată ce i-a mai rămas
Pruncii și-au luat zborul și-i așteapta...
Pui ce-i aude după glas
Seară bună, moș bătrân. Pe cine
Oare-n prag aștepți neîncetat?
Știu și eu? Spune cu ochii-n lacrimi,
Am și eu, departe, un băiat
Simți privirea mângâindu-ți chipul?
Eu sunt fiul tău, mă-ntorc la tine,
De-aș putea acum întoarce timpul,
Ți-aș reda un strop de fericire...
Eu și tu vom fi de-acum alături,
În pridvorul casei bătrânești
Amintirea satului și firul
Dulcilor legende strămoșești...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre copilărie sau despre sărut
Ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă Înaintea Lui
Privești? Cu toții Doamne în suflet avem pete
Dar Tatăl Nostru pare mereu să ne tot ierte,
Dacă avem credință ne sprijină. Tu cere
Putere-n trup și suflet, de vrei să ai putere.
Înțelepciune, milă, dreptate și tărie
Pe toate-n timp, în lume le vei avea cu tine
Și cupa vieții tale cu câte se va umple
De vei avea credință și nu avea răbdare.
Inima ta întreagă-i? Iertarea unde-i oare?
Domnul te are-npreajmă? Îl vezi în depărtare?
El nu-i decât un spirit urmat de noi... Cetate
În care stau ascunse inimi nevinovate...
Nici veșnicia nu va fi de-ajuns
Spre a cunoaște totul despre lume
Dar de acolo, din adânc, de sus,
Tot ce putem zări sau nu
Își are rostul lui și are-un nume
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre inimă, despre viață sau despre stele
Românul sărman
Oriunde ați fi în lumea asta mare
Strigați cu toți, hai, cenzura jos!
N-avem bani pentru...-n buzunare,
Sunt goale, le-am întors de mult pe dos.
Și de-am găsi o umbră-a unui bou
Nu mi-ar ajunge poate nici de-o pâine
Fiindcă românu-i de mult sărman
Și- așa îl știe o întreagă lume.
Ați luat mereu, de unde-o să mai luați?
Pe care os cei tare or să te bată?
Slugi și stăpâni de slugi încă mai sunt...
Dar când nu ne mai fi această sloată?
Cum o să cereți oare socoteala?
Chiar și oglinzile de teamă-s sparte
Noi vom muri într-un târziu
Dar poate, vom fi-mpreună dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre durere sau despre lumină
Jos cenzura
Împotriva cenzurii luptăm, vom lupta
Până ce adevărul se va afla
Coruptul trăind fără lux de amănunte
În vile frumoase, oare ce mai ascunde?
Sunt afceri cu droguri, cu bani spălați peste tot
Să-i ating nu are rost, nici nu vreau, nici nu pot
Mă înspăimântă durerea celor ce încă mor
Cerșind stropul de milă sau puțin ajutor
Cuvenit fiecărei zi prin lege, dar vezi
Nu-i decât legea junglei. Oare vrei să cedezi?
Te întoarce, privește, mulți se bat printr-o pâine
Te amuză desigur, doar cu suflet de câine
De aceea ciolanul vrei să-l razi cât se poate
Nu te dor oare dinții de atâta râs, frate?
Văd că teama din suflet a-nceput să te frigă
Tu mănânci pâine caldă, eu mănânc mămăligă.
Miroase a praf de pușcă și-e mucegai, miroase
Iar putregaiul, tată, ne-a cam trecut prin oase
Privim înmormântarea de vii a națiunii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre flori
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lucirea tristeții, adresa este: