Tu ești ca și o stea îndepărtată
Tu ești ca și o stea îndepărtată,
Ce strălucește făr᾽ să dea căldură,
E frumusețe fără de măsură,
Dar nu încălzește-un suflet vreodată.
Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniștea mi-o fură
Și nu mi se întoarce niciodată.
Ești steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spații întinse și nebănuite,
Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca și-ale mele gânduri către tine!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Petre Gigea-Gorun despre timp, despre suflet, despre lumină, despre iubire, despre gânduri, despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O toamnă-mpovărată de-așteptări
O toamnă-mpovărată de-așteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Și-n zile ca și nopți care se înșiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.
Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.
Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau și plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine
Pe care te-așteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar șoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre zile, despre tristețe, despre toamnă, despre seară, despre prezent, despre noapte sau despre inimă
Sonetul toamnei
Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeții
Și îndelung se-aude aria tristeții
Din simfonia toamnei cea divină!
Se plimbă vântul singur prin grădină
Și e mai rece roua dimineții,
Sunt mai îngrijorați de-acum drumeții,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.
Spre calde, dar îndepărtate țări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.
Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi și lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium și visare.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre țări sau despre visare
Unirea cea Mare
1 decembrie 1918
Venise ceas de împlinire
Și clipa marilor dorinți
Cu-aceleași doruri de Unire
Din moși strămoși și din părinți.
Din aspirația de veacuri
Și-n graiul spus de mii de ani,
Urmași crescuți în vechi cerdacuri
Venind din daci și din romani.
Aceiași doină-au spus-o-n cânt
Și-n vechi Carpați și-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi și Moți ori Moldoveni,
Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toți glas neatârnării
Când, în firească încununare
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre unire, despre dor, despre creștere, despre ceas sau despre România
La poarta vremii
Cimitirul enigmatic își deschide brațul porții,
Pentru ca cei vii aici să poată să-și plângă morții,
Iar sfioșii pași aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...
Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinți,
Aducând aici prinosul unei mari recunoștinți,
Sau părinți, cu suflet frânt, aprind iarăși noi făclii,
Pentru cei plecați în neanturi și care le-au fost copii...
Dorm bunici în nemurire, frați de sânge și surori,
Cei veniți, pe huma rece le aștern gingașe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre viitor, despre somn, despre moarte sau despre flori
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre poezie, despre viață, despre versuri, despre singurătate sau despre sfinți
Noi suntem
Noi suntem neam de Ion, Mărin și Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Și-arată veșnicia la români.
Născuți pe vatră și aci rămași,
Păstrând cu grijă glia strămoșească,
Urmașii au lăsat-o la urmași,
Cu testament de limbă românească.
Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.
S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni dușmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea și pace și război.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre sfaturi sau despre pâine
Curge nemurirea lumii
Curge nemurirea lumii și în ea ne-am prins și noi,
De demult, din depărtarea ce-i rămasă înapoi,
Într-un neant fără de margini, care s-a crezut divin,
Univers fără pereche, când ascuns și când senin,
Timpul și necesitatea, înțelepți sfătuitori,
Cu răbdare tot alungă, peste vremi, furtuni și nori,
Aducând speranță vieții, vraja noastră de lumină,
Vis străluminând cu nimbul de creație divină.
În al gândurilor zbucium noi ne toarcem firul minții,
Care dă fior iubirii, ca și farmecul dorinții,
Taine-ascunse în adâncuri mult prea vechi și de pripas,
Dovedind o existență și dintr-un anume ceas,
Înfruntare-n orice clipă c-un trecut și c-un prezent,
Când în fluxul mare-al vieții se topește-un afluent.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre trecut
Sunt departe
Sunt departe de pământul
Care cândva m-a născut,
De iubirea mea ce doare,
Legătura de-un trecut,
De o casă părintească,
Străjuită de-o fântână,
Unde mă așteaptă-n prag
Mama mea, de-acum bătrână.
Ape și păduri și câmpuri,
Munți acoperiți de brazi,
Încrustate-n al meu suflet,
De pe vremuri până azi.
Ulița copilăriei,
Nestematele-amintiri
Au rămas neîntinate,
Stând ascunse în priviri.
Deși-a timpului mașină
Măcinând destine noi,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre sfințenie
Părinții noștri
Părinții noștri, ce-s odoare sfinte,
Ai grijă, Doamne, dă-le sănătate,
Duioasă-a noastră aducere aminte
Și-o inimă ce doar iubire bate.
Când ei trăiesc, suntem și mai puternici
Și împreună încet îmbătrânim,
Cu orice zi parcă devin cucernici,
Că drumul se-ngustează și noi știm.
De s-ar putea tot tineri să rămână,
Asemenea, de s-ar putea și noi,
Dar timpul cel puternic nu ne-amână
Și nu ne dă o clipă înapoi.
Sfioasa vorbă ne înduioșează,
Ce pare-a fi misterios balsam,
În inimă ni se strecoară-o rază,
Gingașe flori parcă-nfloresc pe ram.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!