După amiază
Când voi fi bătrână, cu viața împăcată,
Și jarul dorințelor va fi ațipit în trupul rece,
Doar eu și-Amintirile împărțind perna toată,
Psalmodiind lângă foc vechi farmece,
Îmi voi pieptăna părul în șuvițe dantelate
Sub bonețica mea spălată proaspăt
Și voi privi cum mâinile inerte, delicate,
Zac în poală lipsite de fior sau freamăt.
Voi porta capot cu flori de toporaș,
Cu șnur care să-mi sărute gâtul;
Voi trage toate perdelele către oraș
Și voi îngâna un cântec să alung urâtul.
Și voi uita toți anii suferinței în lacrimi adunați,
Legănată de balansoar, dând cănii cu ceai câte-un sărut.
Dar, o, cât aș vrea ca anii aceia binecuvântați
Să întâzie, să întâzie cât pot de mult!
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Dorothy Parker despre timp sau despre mâini
Inscripție pe tavanul unui dormitor
În fiecare dimineață răsar ai altei zile zori;
Mă trezesc, trebuie, și fac ce-am făcut și alteori.
Deși mă îmbrac, mănânc și beau,
Mișc mâinile și picioarele cum vreau,
Învăț un pic, de ici, de colo,
Plâng, râd, asud și-înjur de una, solo,
Ascult un cântecel, văd un spectacol,
Arunc niște cuvinte pe-o pagină, un stol,
Cert un adversar, laud un prieten adevărat
La sfârșitul zilei intru-n pat.
Deși-s zdravănă, cu morgă și infatuată mină,
Tot în pat ajung când ziua se termină.
De-oricâte nenorociri aș fi lovită,
Seara tot patului îi sunt sortită.
Semeață inima sau capul meu plecat,
Eu toate zilele mi le sfârșesc în pat.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul uneia dintre fete
În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia și Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita și-s Jael, și-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.
Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, și Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar și cu țărăncuța Nelly.
Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-și iese din țâțâni.
Dar tu ești bărbat și îmi vezi doar cratița,
Așa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!