Pescarul din amurg
Te-am așteptat de-atâtea ori să vii
încât și timpul mi-e prieten bun,
chiar dacă se oprește când îi spun
să se grăbească-n clipele pustii.
Priveam, absent, un răsărit timid
ce-mi învelea cu tainicul veșmânt
un gând nepotolit și prea avid
să-ți fie-alături, sol trimis de vânt
Sau umbră sau pescarul din amurg
cu plasa care-așteaptă câte-un vis
din apele pe care-un demiurg
le-aduce din al timpului abis.
Te-am așteptat la câte-un miez de zi,
tot căutând un adăpost de dor
sub umbre ce păreau mereu a ști
că zâmbetu-mi ascunde un fior.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Daniel Vișan-Dimitriu despre visare sau despre timp
Cabana de sub stele
M-ai așteptat pe drumul tău spre munte,
privind spre orizontul nesfârșit,
iar gândul tău a construit o punte
pe care înspre tine am venit.
Stăteai ca o zeiță, nemișcată,
iar ochii tăi, în Soare, scânteiau
cu strălucirea razei reflectată
de roua de pe flori și-mi surâdeau.
Erai acolo singură, divină,
iar eu m-apropiam, îndrăgostit,
dorindu-te, dorindu-mi o regină
în lumea ce în minte am clădit.
Ne-am sărutat și am plecat, de mână,
pe drumul nostru sinuos, alpin,
ce străbătea pădurea cea bătrână
și ne-ndrepta spre-un neștiut destin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre iubire, despre viață, despre sărut, despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Misterul stropilor de nori
Era un cer albastru-cenușiu
în fiecare zi - așa-mi părea -
dar nu ploua, nu, încă nu ploua,
în toamna când, deja, era târziu.
Era tristețe-n fiecare nor,
iar gheața pătrundea în orice strop
ce ar fi vrut să cadă în potop,
și îl strângea-ntr-o menghină de dor.
Din când în când, venea în cerul trist,
timidă ca un zâmbet de copil,
o rază ce se strecura, abil,
în gheța cu sclipiri de ametist.
Se desprindeau, atunci, din norii lor
și coborau pe stâncile pustii,
îmbrățișați și veseli, încă vii,
doi stropi ce-și potoleau din vechiul dor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre ploaie
Pământ și cer
Vorbesc bătrânii că a fost, demult,
un cer mult mai aproape de pământul
ce l-a primit să-i fie lui veșmântul,
pe vremea din povestea ce-o ascult.
Era ușor atunci să urci la cer
sau, pentru cei de-acolo, să coboare,
făcându-și trepte razele de soare,
la cei aflați mai jos c-un palier.
Erau nemuritori acolo, sus,
dar nu și jos, în viața pe pământ
în care își găseau, ades, mormânt,
căci Timpul nu-l aveau aici supus.
Dar ea, o zână-n vremea de demult,
venea adesea-ntr-un anume loc,
atrasă de-un mănunchi de busuioc
cu un efect, asupra ei, ocult.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre inimă sau despre Soare
Lumina din asfințit
Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".
Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.
Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.
Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre lumină
Sunete prăfuite
De-atunci, trecut-au anii, cu bine și cu rele,
Cu primăveri iubite și toamne de-ntristare,
Cu clipe de iubire sau, uneori, de-acele
Ce îți provoacă teamă și chiar îngrijorare.
Erau doar clipe calde, abia ne cunoscusem,
Când construiam, pe țărmuri, castele de nisip
Și ne iubeam sub stele și-n casa ce-o făcusem
În satul de la mare, cu zâmbete pe chip.
Au fost apoi acelea în care, înghețate,
Priviri, pe vremuri calde, au devenit de sloi
Sau săbii oțelite, tăioase,-abrutizate,
Ce ne-mpingeau spre țărmuri sălbatice, dar noi.
Revin acum în casa ce ne servea odată
Drept Paradis vremelnic, în Parnas adăpost,
Împing ușor de ușa ce scârțâie mirată
Și îmi aduc aminte de timpul ce a fost,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Chipul iubirii, adresa este:
