Te-am dus cu mine, oriunde
Peste piramidele brazilor
euforic început de litanii.
Te simt dureros de aproape.
Septembrie,
văzduh fluid
stoluri boreale
peste coloanele de purpură
ale speranței.
Grăbite, se deșiră în aer
vulpile flăcări.
Te-am dus cu mine fiindu-mi
dureros de aproape
cu fluturii moi
în dumbrăvile stelare
cu înfloriri
în cântec înalt
de aripă
și-alint.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete roase
Suntem sunete ascunse
în cochilia așteptării.
Ținându-ne de mâini
ne-mpiedecăm de șarpele casei.
Cu foșnet vegetal
ne-mpăturim inimile
în carnea albă a pietrei.
Mă-nfrigurez, asemeni
zidurilor crescute peste noapte.
Suflete roase
stau sub cămașa albăstrită...
Vreau un timp al speranței
al culorilor vii...
Să mă poarte departe
în adânc de lume.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Violeta Pasat despre timp sau despre noapte
Geometria imlpacabilă
Zilnic, pășim printr-o geometrie
implacabilă
spre strâmtoarea identității.
Zarurile sunt aruncate monoton
peste tabloul monocrom
al solemnității.
În eonul de imagini
mă gândesc pe mine,
pe tine în tăiatele flori.
Pielea gândului
se mulează-n convențional
când laolaltă,
urzim împrejur
o ceață scânteietoare
închipuind clipe
de tainică mulțumire.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima păsării
Târziu,
oricât de târziu
așteaptă în catedrala înverzită.
Pasărea, oricum te va striga
ca pe cel prețuit.
E o lumină în cântec
și-un cântec de așteptare
în lumină...
Ea știe lucrul acesta!
Te-adulmecă
ca un străjer venit de departe.
Lasă-ți tâmpla pe aripa ei
spre înalt, în litanii
cu laur și mir
inima păsării
de tine alături vrea să zboare...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre lumină
Cruce cu sâni
Suflet în înserare
cărări în derivă
aripi alunecând
peste limbi de ceasornic.
Cine pricepe refugiul însinguratului
în catedrala de aer
savurând
porția de sentimentalism?
Rând pe rând
vom fi tot mai singuri.
Cruci cu sâni de pământ
clătindu-se pe zare.
Adu-mi cântec târziu
dimineți curate
neliniști de rouă.
Cer luminat
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Simți amorțeala aceea dulce
a trupului alungindu-se
sub tiparele zilei?
În noi, fără număr
punctele cardinale ale dragostei,
ca și cum
căutându-te am fi fost
călători dintotdeauna.
S-asculți târziu,
în inima păsării
vârtejul zborului
peste peisajul alpin.
Mii de aureole îmbulzindu-se
vin spre refugiul de taină
al însinguratului,
crucea cu sâni
luminând-o.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lângă ochiul gri
Mi-am dăruit sărbători
dansând în văile cerului
lângă copacii tineri.
Ochiul gri îmi împrumută trup de iederă
lângă purpură anotimpului.
Mă umilesc. Aripile mi-au căzut
de pe trup, în blândă însingurare.
Nu mă minți, dăruindu-mi
ritmuri ce mă subjugă
sub aripi de vultur.
Urcușul e spovedanie, alint
spre aducere aminte
între cărări croșetând
Moartea, Nimicul, Neantul.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverențe
De la o vreme
ne pricepem cel mai bine
la reverență.
Curtenitor,
ni se aruncă-n spate
păpuși de cârpă
clipocind în albia alintului.
Dragilor, e vânătoarea ineditului!
Azi, pășim în noi
peste băltoacele rămase
după ploaie
(viclene ochiuri de cer,
ce ne cer).
Într-un triaj imens
blițuri flămânzite
scânteiază
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine te tulbură?
Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea și tac.
Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?
Ești statuie pironită-n așteptare
cu șalul înzăpezit
peste veștile ce ne-așteaptă
în prag.
Dar, veștile astăzi, mamă
sunt animale deșelate în țarcuri.
Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedeslușit...
peste lume.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maxilarul aluviunilor
E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea amețire a coborâșului
e îngăduința arhivarului
sărutând pe gât dimineața.
Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.
Hei, ascultă cum ronțăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ți astupi urechile
coborâșul e la final.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI, adresa este: