Ziua antomobilului
Mașina mea.
În cugetu-i fieros,
Mereu ar vrea.
Să-i torn benzină-n dos...
Și ar mai vrea,
Deși e mică,
Să fiu, în ea,
Mereu cu o gagică...
Ea nu prea știe,
Că din întâmplare,
Merțanul tre' să-ți fie,
Nu mare... foarte mare...
La fel și alte cele,
De la buric mai jos,
Dai de belele,
De nu îți e vânjos...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corectură de urgență
Ce e doar două sute de miare,
Nici patruș'cinci de mii de euroi...
Nu v-ați gândit că lumea asta mare,
Va râde-n hohote de alde noi,
Păi unde-i faima noastră la hoție,
În fruntea Europei noi am fost,
Și-acum veniți c-un hârb de amnistie,
Și truda-ne de veacuri n-are rost?
Urgent să reveniți cu corectura,
Și-un million să poată fi furat,
Justiției să îi închideți gura,
Măi Dracneo, nu fi cârpă, fii bărbat!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Eugen Ilișiu despre timp
Pod la cer
Nu mai cred și nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...
Nu mai vânt și nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...
Nu mai of și nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu și mare,
Pod de apă pân-la rai...
Nu mai vis și nu mai cânt,
Că destinul se răsfață,
Noapte cununând cu gheață,
Pod de rece, sub pământ...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea viselor deșarte
Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viața doar minciună?
Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm, e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?
Că averi, ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranța n-are nume,
Și e moartea suverană?
Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
E primăvară și-nfloresc,
Pe străzi, fetițe guralive,
De prin veșminte se ițesc,
Vagi goliciuni intempestive...
E vară, soarele-i torid,
Prin târg e numai nuditate,
E trupul feminin, avid,
Să facă țoalele uitate...
E toamnă, aerul e blând,
Și bronzu-i încă la putere,
Dar paravane, rând pe rând,
Se pun cenzură la vedere...
E iarnă și alaiul ei,
Îmbracă fetele-n paltoane,
Adio minichiloței,
Adio munți de silicoane...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a mai dus
S-a mai dus o zi din viață,
S-a mai dus din viața mea,
Mâine fi-va dimineață,
Și ce-o fi... om mai vedea...
A fost bună, a fost tristă,
Ziua care a trecut?
Lacrima e în batistă,
Ce-am avut și ce-am pierdut?
Am mâncat un colț de pâine,
Am oprit o coajă mică,
Să o dărui unui câine...
De prea bine nu mi-e frică....
Mă așteaptă somnul dulce,
Prag ce e de azi pe mâine,
Trupul merge să se culce,
Visul fi-va... dans cu zâne...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între vârste
M-am maturizat,
Nu mai sunt tentat,
Să strivesc furnici,
Doar pentru că-s mici,
Nici nu sunt în stare,
Doar pentru că-s mare,
Să socot că eu,
Pot fi Dumnezeu...
Dar percep subtil,
Că mai sunt copil,
Că mai am un dor,
De culegător,
Și mai găzdui vrere,
De-a culege mere,
De printr-o ogradă,
De pe altă stradă...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de spirit
Am mătreață în sprâncene,
Și mi-e lene... da, ce lene!
Și să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... și nu pot...
Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...
Ochii-abia îi țin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Și să-nhaț un chilipir,
Lene mi-e și să respire...
Am mătreață în sprâncene,
Și mi-e lene... da, ce lene!
Și să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea ta
Plutesc pe Marea înspumată,
Pe-o plută ce abia se ține,
Precum iubirea-mi disperată,
Ce te visează doar pe tine...
M-agăț cu brațe vlăguite,
De ude bârne mișcătoare,
Visând la zilele-nsorite,
Când îți voi plânge la picioare,
Iar dinspre-ndepărtate maluri,
De-oi auzi a ta chemare,
Pe dată voi sări în valuri,
Și voi stăbate Marea Mare,
Iar dacă n-oi avea putere,
Să birui Marea nesfârșită,
Rămâne-va trudita-mi vrere,
Să-mi fi mirifică iubită...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și parcă
În curtea casei de la țară,
Sub pomul încărcat cu dude,
Domnește pacea seculară,
Și parcă liniștea se-aude...
Fantasme bântuie prin jur,
Trezind străvechi făpturi zălude,
Plutind în tainic clarobscur,
Și parcă liniștea se-aude...
Pe glia binecuvântată,
De roua dimineții crude,
Sunt pași de mamă și de tată,
Și parcă liniștea se-aude...
Miros de iarbă și de flori,
Inundă pajiștile nude,
Umplând văzduhul cu fiori,
Și parcă liniștea se-aude...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
