Pragul casei
stau și ascult
plânsul ploii
strigătul vântului
si regretele toamnei
care-si adună
tot ce mai are
prin gradini
va pleca curând
ramuri negre
de pomi
se apleacă
spre frunzele căzute
incercând o consolare
norii cenusii
se intind ca o pânză
acoperă cerul
si inima mea
uitată
in pragul casei
de la țară
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Doina Bonescu despre vânt, despre toamnă sau despre ploaie
Revista
m-am trezit de dimineață
ochii mi-au picat pe masă
ce să vezi... dintr-o revistă.
se uita frumos la mine
chiar Brad Pitt... si ce privire!
cred că n-am. văzut prea bine....
caut ochelarii-n grabă
am uitat de orice treabă
si mă uit.... ce mai băiat!
oare cine l-a pictat
de-a ieșit așa frumos?
vreau revista s-o apuc
mă impiedic de papuc
ochelarii mi-au căzut
vărs cafeaua pe Brad Pitt
ce-am făcut? ce să mai zic?
am rămas cu un ibric.....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre frumusețe
Respect
Lumina vine in crepuscul
Si amintirile pe rând.
Pe ochii mei pune sărutul
O iarnă blândă fredonând.
Un susur luat din vechi izvoare
Balada muntilor bătrâni
Despre vitejii la hotare,
Despre o țară de români.
Sa zică unii ce vor vrea
Despre trădare si minciună
Eu voi rămâne cu speranța
Eliminând cuvântul " ură"
La vot cu mintea ințeleaptă
Schimbări vom face-n parlament
Nu suntem huligani in stradă,
Dar vrem respect pentru ce-i drept.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre lumină
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre gânduri sau despre noapte
Mama
mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alți atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iți fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăiești mereu
de s-ar putea..
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre viață sau despre Soare
Copilul
Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...
Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre timp
Pentru tine
Pentru tine scriu poeme!
Pentru tine-n ghilimele,
Îmi pun gândurile mele,
Să-nțeleagă numai vântul
Ce aleargă tot pământul
Și înlănțuie cuvântul...
Pentru tine ziua-ntreagă
Înșir vorbele în șagă
Să îți spun cât mi-ești de dragă.
Pentru tine, nopți nu dorm,
Visele îmi fură somn...
Timpul trece monoton.
Pentru tine mă prefac
Frunză verde în copac,
La fereastra din cerdac.
Pentru tine zile-aș da
Numai să te pot vedea,
Răsărind în calea mea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre visare sau despre frunze
Imaginație
nu vreau decât să te zăresc
o clipă genele-mi coboară
este târziu și eu visez
un viscol într-o iarnă
și ce n-aș da să fim noi doi
purtați de-o troiță în câmpie
acoperiți de blănuri moi
și brațul tău un rai să-mi fie!
cu vocea caldă să-mi șoptești
că mă iubești numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscolește
o clipă-ar fi... o veșnicie!
dar iată... pleoapele deschid
și mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine, iarnă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre iubire, despre iarnă, despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Franjuri
azi mi-am luat rochiță nouă
numai franjuri rupte-n două
vreau să par de ani treizeci
o frumoasă ca-n povești
nepoțelul cel mai mic
întind mâna să-l ridic
-nu, bunica, spune el
am ață pe mosorel
tai din franjuri, prind în șnur
și apoi urc să il pun
sperietoare la ciochițe
care-mi fură din bobițe
la cireșul din grădină
cu iarbă la rădăcină
împletim de zor în doi
franjuri din rochițe noi
mai luăm și de la blugi
de la cei ce-s rupți în dungi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Doina Bonescu despre prezent
Dor nemărginit
îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
