Propășire și ambiție
Neputința, fără glas,
Face-un pas și încă-un pas
Din impas spre-un alt impas
Dar ambiția e un "as"
Ce mereu îi "râde-n nas".
Însă propășirea-i mare
Când e binecuvântare,
Har divin și îndurare,
Căci ambiția ca atare
Este-adesea înșelătoare.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
În umbră de nuc
Se născu un "Cuc"
Cu un scop anume;
Să-și strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (3 februarie 2020)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Viața-i mers la înălțime
Dar un mers pe ață,
Nu dispune de lățime
Ci de-o țintă în față.
Viața nu-i vreo ecuație
Care așteaptă rezolvare,
Ia-i un punct de destinație
Care cere înaintare.
Viața nu-i perfecțiune,
Ia-i un dar și simplitate
Ce pretinde acțiune
Și perseverență în toate.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ioan Hapca despre viață
Imperativul edificării
Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepții în ce sunt
Și lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.
Adâncul se-aprinde și zboară
Lumină înaltă cerând
Și zborul din fumuri coboară,
Cenușa-n lumină cernând,
Iar cerul senin își separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre noapte sau despre lumină
Sonetul dorului din duh
Fă-mi Doamne bucuria-n suflet
Mai mare ca lumina zilei
Și îngenunchează al meu umblet
Mai consecvent la Tronul milei,
Dă-mi bucuria biruinței
Și mai mărește-mi Doamne-un pic
Puterea și darul credinței
Să cresc făcându-mă mai mic...
Așa de mic încât oricine
Privindu-mă să poată spune
Că Te-a văzut numai pe Tine.
Și starea mea mulțimi să-adune
Din umbra morții și suspine
La Soarele ce-n nu apune.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Tamara Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre timp, despre suflet, despre moarte, despre bucurie sau despre Soare
Țel nou
Mi-am îngropat valoarea-n soartă
Un nimb de sacru căutând,
Dar Sacrul m-a luat de toartă,
Un țel nou sorții mele dând,
Ce veșnicie-n spice poartă
Spre nemurire salutând,
Valoarea crucii-n piept purtând
Pentru natura aceasta moartă,
Ce tot la viață se repoartă
Jertfire zilnic impunând.
Într-un târziu am fost trezit
Din somnul morții ce mă prinse
Și-n sarcofagu-mi lâncezit
Valoarea Tainei Lui se-aprinse
În duhul proaspăt slobozit,
De-un glas în Ceruri auzit,
Când moartea prin moarte învinse
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Marius Busuios
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre creștinism sau despre Iisus Hristos
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre vinovăție, despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Reflecție
Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;
Pe-orizontul bolții
Zorii-s de lumină,
În lumina minții
Ziua e divină,
Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,
Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (2 iulie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre vânt
Pe Calea Cuvântului
Ne-avântăm voioși pe-o Cale
A Cuvântului din care
Își hrănesc "săracii" în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;
Scriptura Valea ne-adapă
Cu lumină pe cărări,
Până în "Zorii" ce ne scapă
De a nopții încercări,
Unde am umblat pe apă
Doar prin sfinte încredințări.
Fântâna neprihănirii
Ne-adăpă setea comună
După Ziua întâlnirii
Când o trâmbiță ne-adună
În vederea răsplătirii
Și din care Domnul sună.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (19 iunie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre sfinți sau despre ochi
Omule iubit și drag
Omule iubit și drag
Orișicare-ți este starea
Dumnezeu așteaptă-n prag
Să-ți aducă eliberarea,
Deschideți ușa inimii
Și-L poftește în a ta casă,
Spargeți ușa profunzimii
Și adu-I tot ce te-apasă:
Adu-ți pierderile toate
Cu regretele la rând,
Și mulțimea de păcate
Ce le-ai săvârșit în gând,
Adu-ți lupta ta aprinsă,
Adu-ți rănile murdare,
Adu-ți inima învinsă;
Tot ce-o bucură și-o doare,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre inimă, despre religie, despre iubire sau despre gânduri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Reflecții, adresa este: