Ruga copilei
Privesc, în tăcere, figura senină
A unei copile ce nalță o rugă
Afară, în ploaie și frig. Mă subjugă,
Și-mi pare că-i toată scăldată-n lumină.
E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă
Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea
Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea
Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă.
Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește,
Pe față am dâre de lacrimi și ploaie,
Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie,
O nouă-ndoială în minte-ncolțește,
Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie
Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Daniel Vișan-Dimitriu despre ploaie, despre lumină, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voci
Ai încercat cu spini să te-nconjuri,
iar ei ți-au devenit acum sechele
din vremea când petalele-n arsuri
voiai să le transformi în imortele
Pe care niciun gest, cât de firesc,
să nu le-atingă, să nu le-nfioare,
și, nici măcar în șoaptă, "te iubesc!"
să nu-ți atingă sufletul de floare.
Acum, în cuibul incomod de spini,
iubirea te îndeamnă la visare,
și vezi, în scutul tău, doar mărăcini
din care zborul tău vreo șansă n-are.
Ai vrea să treci de ei, privești în sus,
ai vrea să scapi de vocile secrete
ce-ți spun că e târziu și c-a apus
iubirea. Tu le crezi? E Dragobete!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre zbor, despre visare sau despre suflet
Veghe
Ai adormit, prințesa mea? Visezi?
Ești obosită după greul zilei?
Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi
plutirea prin înalturi a acvilei.
Eu te-aș chema să te ridici în zbor,
să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru,
să ne-aruncăm, vijelios, pe-un nor
mai depărtat de toți ceilalți, sihastru,
iar apoi, ca și zeii din Olimp,
să ne-mplinim iubirea în tăcere,
prin trupurile noastre, în alt timp,
îmbrățișați în clipe de plăcere.
Să intru-n visul tău, să te trezesc?
În somnul liniștit, pari o copilă...
pe care o veghez... și o iubesc...
Încep să mă transform... Sunt o acvilă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre timp
Întrebări nerostite
Citesc, în ochii tăi, o întrebare
la care-ncerc să îți răspund cumva,
deși n-aș fi crezut că ai putea
să ai nevoie de-un răspuns pe care
îl știi deja.
E-atâta timp de când noi, împreună,
am învățat în ochi să ne citim,
chiar gândurile, toate, ni le știm,
prin râsul nostru, dragostea răsună,
ne-o dăruim.
Te strâng în brațe pe o melodie,
cu buzele lipite-ntr-un sărut
ce, uneori, se-ntinde, neștiut,
pe-un timp intrat în scurtă letargie,
și e plăcut.
Am să-ți răspund la orice întrebare
pe care-n ochii tăi am s-o citesc,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre sărut sau despre gânduri
Ochii destinului
Ți-am răsărit din gânduri
de dincolo de mine
ce au găsit ieșirea
din noaptea de tăceri
a viselor pierdute
în timpul până ieri
în spații depărtate,
de întuneric pline.
Tu mi-ai simțit privirea,
mi-ai auzit chemarea,
la pieptul meu, senină,
cuprinsă de-un fior,
te-ai alipit cu suflet,
cu inimă și dor,
iar pe tăcerea nopții
s-a așternut uitarea.
Spre sufletele noastre
vin valuri de iubire
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre noapte
Doar un izvor
Erai însetată pe-un drum în deșert
Pierdut printre dune, tăcut și pustiu,
Ascuns de nisipuri, flămând și incert,
Mergând spre iluzii ascunse-n neviu.
Erai rătăcită - morgană-n real -
Prin vise ciudate, prin prafuri de timp,
Credințe trecute prin ciur cerebral
În cioburi scăpate de zei din Olimp.
Erai mai frumoasă, pe calea-ți cea grea,
Decât tot ce-n lume vreodat-am știut,
Și-atunci, m-am gândit c-aș putea și aș vrea
Să-ți ies înainte pe-un drum nevăzut,
Să-ți stau la picioare-ntr-un nou început,
Să-ți văd chipul blând cum se-apleacă, ușor,
Sorbindu-mi iubirea cu-n zâmbet tăcut,
A oazei stăpână, iar eu... un izvor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre frumusețe
Visul din noaptea albă
Eu sunt visul ce se-așterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvențe puse-n salbă;
Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.
Vin cu cele luminoase
și le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte
În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre șoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăștiate-n noapte,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre viață
Haiducii
Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.
Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.
Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,
O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheiul de foc
O teamă absurdă m-apasă
și sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.
Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămașă, la piept,
căci mintea mă-ndeamnă s-accept
că rana ce-o am e-o fântână
din care îmi picură sânge
pe care nu pot să-l opresc.
Scot mâna ușor și-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge
la gândul că mintea mă minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Sunt gândurile mele, sau difuzii
de raze fade care se reflectă
din lumea ce se-mpiedică-n confuzii,
lovind în bariera circumspectă,
a unei minți ce s-ar dori perfectă?
Sunt aripi ce mă poartă, sau iluzii
de zbor înspre adâncuri de lumină,
cernând avid prin sita de concluzii,
cu ochii minții, doruri ce se-alină
doar în iubirea fără nicio vină?
Sunt prins în vraja dulcilor efuzii
a unor sentimete ce mă-mbată
și-au devenit, în inimă, intruzii
ce-alungă orice pată-ntunecată
readucând lumina de-altădată?
Să fie, printre-atâtea deziluzii,
un semn divin, să fie-un dar ceresc,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre inimă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Oare, adresa este: