Victor Anestin în revista "Orion"

Mărimea orbitei descrescând mereu, cometa lui Encke descrie împrejurul Soarelui o spirală eliptică care o aduce din ce în ce mai aproape de Soare. O asemenea mişcare nu e produsă de acţiunea planetelor. Astronomii au presupus că mişcarea aceasta ar fi produsă de rezistenţa pe care cometa o întâlneşte într'un mediu, ca eterul luminos, de exemplu.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate silinţele adevăraţilor astronomi de a arăta cari este adevărata importanţă a cometei Halley, cu toate asigurările date de către cei competenţi, că Pământul şi prin urmare omenirea, pe cari o poartă această planetă, nu are să sufere nimic de pe urma cometei, majoritatea populaţiunei din toate ţările aşteaptă înspăimântată o catastrofă finală.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de netăgăduit că dacă acest om dintr-o comună din Ungaria ar fi cunoscut destul de bine sistemul nostru solar, dacă ar fi ştiut că o coadă cometară nu e un corp solid, dacă ar fi avut o mai justă ideie de ce însemnează un corp rigid ca Pământul faţă de o substanţă eterată ca aceia cari formează coada unei comete, apoi nu şi-ar mai fi pus capăt zilelor.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul astonomilor amatori de pe întreaga planetă se poate socoti însă la zeci de mii. Numai în societatea astronomică din Franţa sunt înscrişi peste 5000 de membri, în mare parte astronomi amatori şi cari sunt: profesori, militari, funcţionari, publicişti şi uneori chiar suverani ca Alfons al Spaniei, Oscar al Suediei, Regina Elisabeta a României, prinţul de Monaco etc.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de un an de zile, Uranus străbătu cerul pe drumul indicat de astronomul francez, dar în urmă începu iarăşi să se mişte neregulat. Deosebirea dintre observaţiune şi calcul era prea mare. Oare legea gravitaţiunei nu se întinde până la maginile sistemului solar? Astronomii ajunseseră în curând la concluziunea că Uranus era atras în drumul lui de un corp nevăzut, de o planetă exterioară, mai depărtată de soare. Bouvard a fost unul dintre acei cari au emis această părere, dar el a murit înainte ca astrul misterios să fie descoperit.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să facă americanii ca să intre în corespondenţă cu Marte? Să sape o gaură în Pământ, cari să răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nţeles, gaura aceasta va trebui să aibă un diametru de câţiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură să răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare şi între Marte, adică atunci când planeta cea roşie va fi în opoziţiune, marţienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit şi vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci şi marţienii vor admite existenţa noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot aşa am putea să facem şi pentru Lună, că poate din întâmplare are şi ea locuitori. Autorul, sfârşind comunicarea sa, regretă că nu poate să-şi trimită portretul. Păcat, poate că mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventaţi, dacă sunteţi în stare, o idee mai genială.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte chiar ca astronomia să fi ajuns la apogeul ei, din timpurile cele mai vechi, când planetele erau deosebite de stele numai prin mişcările lor, dar nu erau cunoscute ca globuri asemenea cu pământul, când stelele nu erau pentru omenire sorii de astăzi, s-a căutat să se explice cum s-a format universul, cum este el construit, chiar şi cari va fi sfârşitul lui. Teoriile în chestiune nu se întemeiau pe nici un fapt ştiinţific. Târziu, prin secolul XVII, au început să se formuleze teorii mai serioase, mai târziu ceva, Wright în Anglia, Kant în Germania şi Laplace în Franţa au dat la lumină teorii mai aproape de adevăr.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un necunoscut se apucă să făurească teorii astronomice, tot mai merge, nu-l ia nimeni în seamă, când însă se apucă de teorii astronomice un personaj cunoscut, fie în orice ramură de activitate omenească, apoi răul e foarte mare. Îl cunoaşteţi pe colonelul Marchand, "eroul de la Fachoda"; i-am admirat toţi curajul, dar de la întreprinderile sale războinice în Africa şi până la priceperea în astronomie e o mare depărtare. A fost destul ca acest fost erou să scrie în "Gaulois" că el nu crede în legea gravitaţiunei lui Newton, că ceia ce am văzut noi în primăvara acestui an nu era cometa Halley, ci... Procyon! Că adevărata cometă se va întoarce în septembrie, când va fi cu totul strălucitoare... şi iată pe toţi nenumăraţii cititori de ziare convinşi cu toţii de adevărul spuselor lui Marchand. Mi-au spus nu ştiu câţi: "Ai văzut ce spune eroul de la Fachoda... A înfundat pe astronomi!" A lua pe Procyon însă drept cometa Halley însemnează a nu cunoaşte deloc bolta cerească şi în acest caz, nu ai dreptul să vorbeşti de ea. E mai probabil că Marchand şi-a bătut joc de cititori.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un amator englez, preotul T. J. Hussey se hotărî în 1834, să determine prin calcul locul ce trebuia să-l ocupe pe cer acea planetă misterioasă (cari o perturba pe Uranus) la un moment dat; nu reuşi. Bessel încercă şi el acelaşi lucru, dar era bolnav şi nu avea răbdarea necesară. În 1841, un student la Universitatea din Cambridge (Anglia), John Couch Adams, încercă să rezolve el această problemă. În 1843, când îşi luă diploma, el începu să facă cercetări cu privire la orbita lui Uranus. Doi ani de-a rândul s'a ocupat cu această chestiune şi reuşi să calculeze elementele planetei necunoscute, pe cari le arătă lui James Challis, directorul Observatorului din Cambridge. În acelaşi timp trimise rezultatul calcului său şi lui George Biddell Airy, directorul Observatorului regal din Greenwich. Acesta însă nu prea avea mare încredere în calculele tânărului matematician. El ceru prin o scrisoare lui Adams câteva desluşiri, dar acesta nu mai răspunse. Preotul-astronom W. R. Dawes, văzând din întâmplare calculul lui Adams la Greenwich, scrise unui prieten al său, cunoscutul astronom Lassel, care avea lângă Liverpool o lunetă excelentă, să caute noua planetă. Lassel era bolnav, iar scrisoarea fu pierdută de o servitoare.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a contemplat Luna? După Soare, ea este corpul ceresc care atrage cel mai mult atenţiunea oamenilor.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!