Noi, pământenii...
Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete și repezi transformări...
iubirea, scânteia vieții pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.
Din praf de stele ne-am născut,
viața în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viața în calvar o transformăm...
și raiul ei va fi definitiv pierdut.
Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină și culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conștiinței noastre
când il va înțelege oare?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Valeria Mahok despre religie
- despre iubire
- despre viață
- despre rai
- despre visare
- despre verde
- despre stele
- despre prostie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Diamantul prieteniei adevărate va străluci și în palma necazului.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Valeria Mahok despre prietenie sau despre adevăr
Flori Pascale...
Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.
rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeria Mahok despre flori, despre suflet, despre lumină, despre frumusețe, despre înțelepciune sau despre înălțime
Fără iubire, fără minunile naturii și fără bucuriile muzicii, viața oamenilor ar fi fost infirmă, ca fără Divinitate.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeria Mahok despre natură, despre muzică sau despre bucurie
Fărâmă de nimic
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.
Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.
Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeria Mahok despre timp sau despre mulțumire
Speranță...
Voi încerca să închid rima poeziilor mele într-un rucsac nou,
pe care-l va purta în spinare gândurile mele optimiste,
până când le voi găsi un mediu prielnic,
unde să știu că se vor simți bine și vor fi admirate pentru sinceritatea lor.
le voi ascunde de ochii lumii moderne,
care le cred demodate și plictisitoare,
dar nu le voi îngropa ca pe morți,
cum mi s-a recomandat în nenumărate rânduri de binevoitori...
ci le voi ține în taină mare, pentru timpuri viitoare,
când oamenilor buni li se va face dor de versuri cu rimă,
de tot ce este decent, romantic,
și pe înțelesul tuturor.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Valeria Mahok despre poezie, despre versuri, despre ochi sau despre moarte
Orice loc de pe pământ poate fi un colț de Rai, dacă avem cu cine împărți iubirea.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim mult, simțim puțin.
Valeria Mahok (30 octombrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubirea este poezia sufletului.
Valeria Mahok (25 iunie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața fără credință
Este suferință,
Viața fără cinste și dreptate
Este a sufletului moarte.
catren de Valeria Mahok (13 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!