Labirint
Privesc cu uimire în sufletul meu
și lucruri de care nicicând n-am știut
se-arată zâmbindu-mi, spunându-mi că eu
sunt cel ce le-adună din necunoscut.
Sunt multe, și-apar pe măsură ce merg
cu gândul, uimit, pe ciudate cărări,
ce par diafane și-n urmă se șterg
pierzându-se, parcă, spre alte-așezări.
Sunt locuri știute, cu cerul aprins,
înaltul e sacru. Ciudatul decor
mă cheamă, m-atrage, spre el sunt împins
iar pasul mi-e sigur și încrezător.
Sunt altele-nchise sub cer mohorât
din care răzbate un aer închis,
secrete ascunse în loc zăvorât
din partea de suflet pierdută-n abis.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Daniel Vișan-Dimitriu despre suflet, despre visare, despre sărut sau despre inimă
Doi nebuni
Am fost și prin neliniști sau tristețe,
Am căutat, am încercat: n-a mers!
M-am îndreptat atunci spre frumusețe
Și am găsit-o deghizată-n vers.
Am alergat bezmetic prin înalturi
Și am privit din ceruri spre pământ,
Apoi, prin nori, în fericite salturi,
Am început, cu glas timid, să cânt.
Era frumos când auzeam ecoul
La un poem ce se ducea spre zări,
Iar eu eram privit precum eroul
Ce-a cutezat să zboare peste mări,
Să uite de amarul ce, prin lume,
Se-agață de atâția disperați
Ce nu mai știu de bucurii, de glume,
Sau de iubire, de părinți sau frați.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre iubire, despre zbor, despre viață, despre frumusețe, despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oglinda spartă
Sunt singur prin tăcere și ruine
De gânduri și de vise destrămate
Ce-n minte se învârt învolburate
Ca niște cioburi de oglindă sparte
Ce poartă, fiecare, mici destine
Și viața le desparte.
Din zborul lor, rețin doar o frântură
De fericire sau de întristare
Și mă opresc, pe rând, la fiecare
Cu lacrimile-n suflet și răbdare
Privindu-le cu dragoste și ură
Cu frică de uitare.
Sunt amintiri frumoase dintr-o vreme
Când totul înflorea, ca-n primăvară,
Iar noi eram cu gândul la o vară
Cu multe flori, în care-o să ne-ascundem,
Îndrăgostiți cu-apucături boeme,
În ele să pătrundem,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre gânduri
Povestea muzei
Trăia în Evul Mediu un poet
al cărui har era neprețuit,
căci el cânta, în versu-i desuet
balade vechi, c-un glas deosebit.
Era mereu pe drumuri, prin cetăți,
prin satele sărace de atunci,
în haine ce n-ai vrea să ți le-arăți,
urmat adesea de femei cu prunci,
de oameni necăjiți, chiar de copii
vrăjiți de sunetele lirei lui,
cu ochii mari, și alergând zglobii
în jurul menestrelului haihui.
Mai rar aveau ceva mâncare-n plus,
dar mulți îi ofereau un pat călduț,
căci el cînta, ades, pân' la apus,
sperând să mai primească un bănuț.
Era frumos și tânăr, sănătos,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre timp
Focul din gând
În noapte, sub lună, îmi spune-o poveste
Un vânt ce adie-n poiana pierdută
În mijloc de codru, în lumea tăcută
A celor ce dorm în arpegii celeste.
Șoptește deasupra mulțimii de fire,
A ierbii ce-și unduie părul cel verde,
Sub vorbele-șoapte ce vin să dezmierde
Urechi de-ntuneric cu-a lor născocire.
O fi adevărul, sau doar inventată?
Stejarul cel falnic din margine știe,
Căci șoaptele, toate, se-ntâmplă să fie,
Trecând peste timpuri, povestea lui toată:
Ieșise din ghindă fragil și subțire
Cu teama în suflet, făptură plăpândă
Ce-ntinde spre viață încet, tremurândă,
O mică tulpină spre-a zilei lucire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Vișan-Dimitriu despre lumină
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Gândul pierdut, adresa este: