Revoluția era în mine, în noi, în dorința noastră de-a înșfăca munții, de a-i răsturna și de a-i pune la loc! La locul lor: lângă cer!
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Addenda (1) (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoțiile ne trădează. Am vrea să fim ca ceilalți, păstrându-ne totuși identitatea nealterată: identitatea singurătății! Dar, oare, se poate?
Costel Zăgan în Deșertul de catifea (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, numai condiția umană te putea conduce într-o asemenea fundătură: pute de la o poștă a prostie perfectă și impersonală. Un ghețar ambulant cu biografia la purtător: de gheață!
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Impersonalitatea (28 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Costel Zăgan despre prostie
FATA DIN VIS VORBEȘTE
Un fragment din jurnalul meu: să nu râzi, Dio!... Există pe pământ o singură beție durabilă: siguranța de-a poseda o altă ființă. O siguranță absolută, de neclintit!
Costel Zăgan în Deșertul de catifea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre visare
Dio a văzut lumina zilei la țară. Într-adevăr, aici lumina nu venea parcă de la soare, ci izvora direct din lucruri, din case, din iarba verde prezentă pretutindeni, și care, odată cu zorile, împingea totul către cer.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 2. Avertisment (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre timp sau despre Soare
Deasupra capului strălucește ceva albastru punctat de nori. Părinții mi-au spus că se numește cer: e plin cu îngeri, dar mai ales e plin cu Dumnezeu. Uneori, cerul este doar ochiul lui Dumnezeu. Alteori nu e nimic: pur și simplu stă deasupra.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 1. Sau cum am devenit bărbat la 4 ani (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre îngeri, despre religie, despre ochi sau despre Dumnezeu
În prima zi de viață am aflat că am doar gură și că întregul univers, vrea - nu vrea, trebuie să ajungă acolo.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Primele amintiri ale lui Dio (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre viață
Inutilitate: numele tău e România.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Țeapa lui Vodă (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre România
Eu unul nu pot trăi în afara poeziei.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Costel Zăgan despre poezie
Dar dacă întreaga viață nu-i decât pseudonimul Golgotei, având ca punct culminant crucificarea cotidiană pe albul inocent al hârtiei?
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Despărțirea de mine (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Deșertul de catifea, adresa este:
