Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice de Adrian Ibiş

Orice casă sau edificiu nu pot fi trainice decăt cu o fundaţie extrem de solidă, tot aşa un sistem democratic nu poate funcţiona autentic fără depolitizarea instituţiilor fundamentale ale Statului, fără instaurarea echidistanţei politice constituţionale a funcţiei supreme în stat, fără partide politice devotate interesului naţional. Fundamentul democratic înseamnă prosperitate economică, înaltă educaţie, ştiinţă, tehnologie şi cultură, înseamnă aplicarea fermă a Legilor în interesul Cetăţeanului. Sărăcia societăţii înseamnă lipsa Democraţiei şi acţiunea virulentă a grupurilor de interese nelegitime care au luat locul partidelor politice.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două existenţe umane total diferite. Undeva "în afara" Europei: Oamenii de ştiinţă şi de cultură asigură progresul social şi cultural al ţării, în spatele lor se pot afla persoane "prietene", "de influenţă şi de intoxicare" (organizate în reţele tip plasă) şi cei care-i "recrutează", iar în spatele ultimilor, se găsesc infractorii "colaboratori" ce sunt lasaţi să zburde în voie. Primii, asigură progresul civilizatoriu al naţiei, ultimii îl blochează fiind, de cele mai multe ori, instrumente ale factorilor politici corupţi. Avem de-aface cu două tipuri de existenţe umane: una, a demnităţii şi frumuseţii morale, şi alta, a precarităţii, a josniciei, a lipsei de demnitate şi a cinismului imoral!. Există Justiţie Divină?.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatăm odată cu trecerea timpului în spaţiul socio-instituţional, sub pretextul crizei economico-financiare, o accentuare a comportamentelor extremiste traduse în lipsa de respect pentru viaţa şi suferinţele oamenilor oneşti ce suportă pasivi în faţa diluării cadrelor de referinţă morale minimale.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi avem momente de infinită inspiraţie artistică, socială, sentimentală. Este imposibil să imortalizăm acele secunde magnifice, însă putem să ne păstrăm frumuseţea pentru a prinde noi momente de inspiraţie divină, de dragoste pe parcursul întregii noastre existenţe inefabile.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evadăm împreună în şcoala magică a zâmbetelor, a prieteniilor eterne şi a notelor muzicale sentimentale. Să luăm cu noi cerul magic, azuriu şi să-l răspândim definitiv în sălile de cursuri. Strângerile de mână şi privirile sincere, iubitoare să invadeze spaţiul şcolar, iar eu să am cât mai puţine corigenţe la toamnă.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem fi de acord cu funcţionalitatea generoasă a unor organizaţii internaţionale "democratice" sub cupola cărora ţări cu puternice tradiţii istorice sunt transformate discret în colonii iar elitele politice naţionale corupte devin anexe ale marilor capitaluri corporatiste. Este importantă întărirea capacităţilor militare, de informaţii, economice, justiţiare şi educaţionale ale societăţii.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (20 februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice casă sau edificiu nu pot fi trainice decăt cu o fundaţie extrem de solidă, tot aşa un sistem democratic nu poate funcţiona autentic fără depolitizarea instituţiilor fundamentale ale Statului, fără instaurarea echidistanţei politice constituţionale a funcţiei supreme în stat, fără partide politice devotate interesului naţional. Fundamentul democratic înseamnă prosperitate economică, înaltă educaţie, ştiinţă, tehnologie şi cultură, înseamnă aplicarea fermă a Legilor în interesul Cetăţeanului. Sărăcia societăţii înseamnă lipsa Democraţiei şi acţiunea virulentă a grupurilor de interese nelegitime care au luat locul partidelor politice.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate care-şi formează concetăţenii numai în "cultul banului" şi nu în spiritul sfânt al valorilor naţionale şi universale, al înaltelor valori moral-cultural-civice, se expune riscului destructurării, manipulării generalizate, producând mercenari şi nu cetăţeni. Mercenariatul nu se ghidează după valorile morale, patriotice, democratice, ci după solda de arginţi primită. Dictatura banului stă cu nonşalanţă în faţa demnităţii, solidarităţii, identităţii naţionale şi a suveranităţii sau a spiritului euro-atlantic. Mercenariatul prăbuşeşte societatea, identitatea sa, ignorând moralitatea şi subordonându-se numai sistemelor oligarhice dezumanizante. Gândirea mercenariatului poate proiecta instituţii deservite de indivizi fără morală, prin urmare, justificându-şi orice acţiune împotriva democraţiei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin susţinere şi colaborări politice degradante moral, unele cadre universitare au devenit peste noapte profesori universitari, prodecani şi decani de facultaţi. După atingerea generoaselor obiective obţinute nemeritoriu, au conceput acte normative ministeriale prin care se îngrădeşte şi se complică ocuparea posturilor universitare de către cei din afara sistemului universitar, facilitându-se promovarea clientelei universitare şi a celor recomandaţi politic. Sistemul de învăţământ universitar românesc deţine un corp profesoral de elită, ca şi cel preunivesitar, însă modelul de promovare a cadrelor didactice este unul ultrasubiectiv, în anumite medii socio-profesionale, blocând accesul personalităţilor creative venite din afara sistemului. Disfuncţionalităţile din macrosocial s-au propagat cu repeziciune şi în instituţiile universitare. Instituţiile statului sunt pasive la asemenea fenomene dizarmonice, invocându-se autonomia universitară. În acord cu alte domenii profesionale, autonomia înseamnă "a face legi numai pentru noi şi numai în interesul nostru.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cărţile din bibliotecă. Deschid o carte, a ta, a mea... şi pun în mişcare o întreagă Lume, ideile încep să prindă viaţă într-o altă dimensiune spirituală. Trăim prin dimensiunea spirituală a Realităţii sociale dar şi Realitatea Cărţilor. Dispare dimensiunea ideatică, dispare fiinţarea noastră. Prin Cărţi, copiii noştri învaţă dimensiunea Spirituală, deschid cartea daruită de noi, deschid basmele lor şi visele noastre despre Fericire.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!