Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nicolae Matei despre noapte, despre flori sau despre tristețe
Noapte de toamnă
Ziua își sfârșește drumul în amurgul cenușiu,
Nopții îi deschide poarta lăsând voalul plumburiu,
Nori răzleți se plimbă-n voie prin văzduhul liniștit,
Vălul negru se coboară peste satul adormit.
Plopii, negre siluete, rupți dintr-o lume de basme,
Înșirați ca niște umbre umple noaptea de fantasme,
Printre nori strecoară luna blânde raze de lumină,
O admiră-n drumul ei crizantema din grădină.
Mărul doarme liniștit, mulțumit de-a lui povară
Și în visul lui adânc înflorește-a doua oară,
O broscuță n-are somn, într-o ultimă strigare
Răgușită nu renunță la a dragostei chemare.
Greierele-aruncă fracul, îmbracă de zor paltonul,
Vioara e pusă-n cui, a luat sfârșit sezonul,
Chefuind noapte de noapte vara-ntreagă-a tot cântat,
N-a strâns nimic în cămară, acum doarme nemâncat.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre timp, despre nori, despre toamnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ulița cu Dragobete
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș și tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începea să bată,
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă:
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre iubire sau despre vânt
Greierele și furnica
La margine de răzor
Greierele cel burtos
Sub o tufă de mohor
Trândăvea, dormea pe jos.
Mai cânta la ceas de seară
Pe la crâșmă, pe la bar,
Bucuros că se-adunară
Câțiva bani de buzunar.
S-a gândit c-ar fi mai bine
Că nu i-ar fi deloc greu
Să plece în țări străine
Să susțină un turneu.
A avut succes scripcarul,
Zdrăngănind de zor manele,
Își umpluse buzunarul
Cu euro și lovele.
[...] Citește tot
fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Brăila - 651 de ani
O floare-ți prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îți freamătă de dor salcâmii și castanii,
Ți-au plâns pe umeri, triști, în vremurile grele,
Curaj ți-au dat să treci prin veacuri peste ele.
ORAȘUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieții chin.
Buchet de flori ți-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îți cere scuze c-a greșit, ca orice fată.
Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingașe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvăpăiată toamnă
Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.
Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.
Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.
Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
țigăncușele
Două țigăncușe brune
Se-arătau dispuse-n grabă
Să le dau, special, anume,
Prin curte ceva de treabă.
Una chipeșă-ndrăzneață,
M-a luat peste picior:
"Sunt cam tuciuriu la față
Nu-s cumva din neamul lor?"
Era să zic o prostie,
Mă cuprinse puțin jena,
I-am răspuns că nu se știe
De unde provine gena.
M-au rugat, de sunt om bun,
Să le fac o cafeluță,
Lângă ea, de pot, să pun
Câte-o țigare finuță.
[...] Citește tot
pamflet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa părintească
Primul meu rai s-a prefăcut în scrum,
Nu pot uita căsuța mea cea dragă,
Spre locul casei, gol, privesc din drum:
-Cât mi-aș dori s-o mai revăd întreagă!
Mama demult la ceruri e plecată,
N-a fost de față să mai vadă focul,
Ne-a părăsit cu inima-mpăcată:
Casa-și păstrează-n liniștea ei locul.
Tata-împietrit de jale și durere
Neputincios privea cum arde totul,
Cu brațele spre cer, fără putere,
Ruga pe Dumnezeu să stingă focul.
S-au mistuit în flăcări lucruri sfinte:
Pozele-n ramă, neșterse amintiri,
Icoana casei o revăd ca mai-nainte,
Mă-nchin în gând la ea, în rătăciri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre plâns sau despre dor
Țara mea
Țara mea, iubită mamă ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ținut pe brațe și la sân ne-ai ocrotit,
Inima ți-am dăruit-o, ai fost veșnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.
Supărată mergi prin lume cu cosița despletită,
Trupul ți l-au sfâșiat și harta ți-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat, cu iubirea ta fierbinte
Ai făcut să se jertfească toți eroii din morminte.
Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simțim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoșească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.
Ți-au plecat feciori de-acasă, de izbeliști, prin străini,
Nu-ți mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf și pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranță pentru vremuri viitoare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, iubită mamă!
Țara mea, iubită mamă, ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ținut în brațe și la sân ne-ai ocrotit,
Inima ți-am dăruit-o, ai fost veșnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.
Supărată mergi prin lume cu cosița despletită,
Trupul ți l-au sfâșiat și harta ți-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat cu iubirea ta fierbinte,
Pentru tine s-au jertfit toți eroii din morminte.
Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simțim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoșească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.
Ți-au plecat feciori de-acasă, de izbeliști prin străini,
Nu-ți mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf și pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranță pentru vremuri viitoare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
