Andrada răsfoia în continuare manuscrisul gros. Pe măsuța din lemn de lângă canapea erau mai multe teancuri de cărți vechi; le studiase până la întâlnirea cu tatăl ei. Alături de culorile și parfumul hortensiilor din jurul lor, se adăugau tufele de trandafiri. Ele completau paleta cromatică cu flori roșii, galben-portocalii, albe, roz. Trandafirii agățători era fixați pe spaliere înguste de metal, sub formă de acade, în jurul foișorului.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada este împreună cu tatăl ei în grădina casei lor, în unul din puținele momente, pe care nu și le petrece în laborator. Discută relaxați despre ultimele experimente și rezultatele la care reușiseră să ajungă. Sunt așezați pe o canapea confortabilă din foișorul de lemn, înconjurat de arbuști de genul Hydrangea, hortensia care este înflorită toată vara, cu inflorescențele ei mari, asemănătoare unor bulgări de flori catifelate, ciclamen și turcoaz.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marck și Andrada se îndreaptă spre locuința profesorului. La vederea celor doi tineri, profesorul Costa râde încântat. Era cocoțat pe o scară pentru a putea ajunge la ultimul rând de butoane a unui panou de comandă, plin de computere. Marck a trecut într-o încăpere alăturată, după ce i-a adresat un salut scurt bătrânului, lăsându-i pe cei doi singuri, cu studiile lor. În glasul pițigăiat și peltic al bătrânului cercetător se simte afecțiunea pentru fată.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada se ridică grăbită de pe canapea și părăsește foișorul. În acel moment sesizează prezența lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoțea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu șapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaștri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o mașinărie de luptă, lângă el se simte în siguranță. Bărbatul își face apariția, parcă răsărise din pământ. O însoțește tăcut.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropiere, prin fereastra laboratorului se vedeau tufișuri bogate precum Philadelphus, iasomia cea parfumată, Tecoma radicans, o liană arbustivă superbă, numită popular trâmbiță sau luleaua turcului, datorită florilor tubulare portocalii-roșiatice. În depărtare se profilau pe linia orizontului câteva exemplare de Wisteria sinensis, salcâmul japonez sau glicina, un arbust cățărător cu flori atrăgătoare, ca un ciorchine de strugure, de un albastru intens, ale căror frunze și flori sunt toxice, ingerate puteau produce moartea.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vocea fetei de piatră, adresa este: