Adevărul de Mircea Albulescu

Dar iată că, deşi pare blamabil ce spun eu, aproape în orice îndeletnicire se poate întâmpla să se nască momentul ăsta critic, în care ţi se spune: "Dar de ce nu te opreşti?". Dar e greu să sui Everestul, pentru Dumnezeu! Şerpaşul te lasă la 2.000 de metri, te lasă singur, iar tu urci aşa, urci în continuare. Ăştia sunt oamenii-motor ai societăţii care, cu orice preţ şi, ipso facto, cu orice risc, merg mai departe întru Dumnezeu sau întru Diavol, ca să nu zic Bine sau Rău.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Lasă, dragă, că se dă la televizor. Hai, că se dă piesa, Mitică, vino încoace! Fii cuminte, Neluţule! Ce e, dragă, a venit mama? Stai puţin! Sună telefonul! Da' stai puţin, domn'e! Hai, hai că-ncepe!" Nu se transmite nimic, nu se gustă nimic! Este pur şi simplu cum noi doi ne uităm aici pe geam şi vedem o maşină albastră cum trece. "Domn'e, ne-am plimbat cu o maşină albastră!" "Chiar aţi fost în ea?" "Nu, am văzut-o de la etajul 4! Mă rog, mai trecea lumea pe acolo şi mă mai ţinea unul de vorbă."

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum se întâmplă? Eşti în metrou. Stai în picioare. E destul de plin metroul. Vezi departe o fată. Tu poate eşti însurat, ai deja patru copii, dar să presupunem, nu te supăra. Dintre alte 17 fete care sunt în metroul ăla când tu te întorci de la redacţie, tu te duci la ea, la urechea ei şi o pupi uşor. Ţi-am dat un exemplu foarte îndepărtat ca să-ţi demonstrez că există un fel de atracţie între oameni. Aşa a fost cu Amza şi cu mine. Noi am fost colegi în anii III şi IV. Am stat în aceeaşi bancă. Avem foarte multe amintiri care au o singură calitate: sunt numai ale noastre, nu le ştie nimeni. Nu le va şti nimeni. I-am promis!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânşilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puţini, să caşte ochii la noi o vreme şi noi să bifăm o ieşire "la uzină". Era acolo o platformă şi mai dincolo, între nişte utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam aşa cum arăt eu acum. Cu un bumbac îşi ştergea uleiul de pe mâini. A venit cu o faţă foarte puţin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent şi a zis: "Ce cătaţi aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, ştiţi, tovarăşu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e şi tovarăşu' Beligan, îl ştiţi..." "Ce cătaţi aici?" "Păi..." "Ce cătaţi aici?" "Da' de ce mă-ntrebaţi aşa?" "Măi, tovarăşu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic şi mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă şi o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătaţi aici să ne luaţi nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există pe lume îndeletnicire mai vie decât teatrul!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un moment în viaţă - şi-ţi spun eu, de la vârsta mea - când n-ai idee ce bine e să-ţi oferi luxul să te laşi o clipă pe spate. La orice vârstă! E adevărat, aşa este viaţa, este o încordare, o căutare, o luptă! Şi toată lumea luptă, unii pentru un leu, alţii pentru un miliard. Luptă!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trebuie trăită în cei doi timpi ai săi: a inspira, a expira, a semăna, a culege, a te reculege. A cultiva!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

risc

Nu ştiu dacă este voie să fac această comparaţie, dar riscul este umbra necesară a succesului.

definiţie celebră de Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut şcoala primară, până la reforma Învăţământului, la Liceul "Sfântul Andrei". Erau două licee cu călugări din Germania, unde se învăţa intens limba germană - "Sfântul Iosif" şi "Sfântul Andrei". Eh, această educaţie mi-a dat o anumită dispoziţie către ordine, către mai puţină întâmplare şi mai multă judecată înainte. Nu atunci, ci mai târziu. E un răsad care înfloreşte peste 20-30 de ani, iar la unii nu înfloreşte nici peste 80.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată că s-a adeverit ceva ce am profesat mai târziu, când am stat la catedră vreun sfert de secol şi ceva: există lucruri pe care le înveţi prin ce simţi, nu prin ce ţi se comunică sau prin ce citeşti.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!