Pacoste de dragoste de Marius Robu

Ţi-am visat iubirea

Azi-noapte ţi-am visat iubirea
Era o fată de la ţară
Cu suflet bun şi cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.

Şi-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte şi puţin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Şi mama sa. Ieşea din casă.

Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am şi uitat!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă goneşti?!

Mi-ai spus că vrei să fii morală
Şi ţi-am jurat că sunt moral
Dar m-ai văzut în pielea goală
Pe câmpuri, călărind un cal.

- Nu bate câmpii, m-ai rugat,
Îmbracă-te şi dă-te jos,
Eu sunt femeie cu bărbat,
Să mă răpeşti nu e frumos.

Mai bine vino la costum
Într-o maşină cu mulţi cai
Şi haide să pornim la drum
Pleacă, te rog! De ce mai stai?!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta ţi-aş dărui o floare
Crescută din lumină şi ninsoare
Pe cea mai albă şi mai caldă stea
Din ochii mei şi din iubirea mea.

În viscolitul vieţii mele drum
Şi ghioceii se năşteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd şi ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeşnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Şi nu ştiu dacă să te rup, sau veşnic
Să te păstrez în visurile mele.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapta din vorbe

Vorbesc întruna despre tine
Cu mine însumi, cu oricine
Vorbesc mereu, căci dacă tac
Te-aud vorbind, şi ce mă fac?

Vorbim într-una despre noi
Când ne lipsim, căci amândoi
Vorbim doar despre fiecare
Şi nicidecum de ce ne doare.

Vorbeşti întruna despre mine
Cu tine doar, că n-ai cu cine;
Mereu vorbim, nu mai putem
Până la fapte să tăcem.

De-aţi înţelege dumneavoastră
Ce faptă mare-i vorba noastră!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanicu' lui Noe

Am început să mă-ndoiesc
Ba chiar de-a dreptul m-am strâmbat
Când am aflat că te iubesc
Dar trebuie să mă opresc
Pentru că fac mare păcat.

Şi-am început să mă opresc
Ba chiar să stau mergând pe loc
Dar a venit un sol ceresc
Mi-a dat un şut dumnezeiesc
Şi-am înţeles că nu e joc.

- Ai început să te opreşti
Acum când chiar avea nevoie
Şi te-a rugat să te grăbeşti
Că se scufundă când lipseşti
Bărcuţa ta, titanic Noe?!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă deviezi

Eu nu vă spun decât că sunt ca râul
Nu mă puteţi opri, ci-ntârzia
Eu nu vă spun decât că sunt ca grâul
Nu mă puteţi opri, doar secera

Eu n-am făcut nimic să fiu ce sunt
Eu doar iubesc şi curg şi scad şi cresc
Eu nu am învăţat să cânt dar cânt
Şi nu ştiu să iubesc, dar te iubesc

Făcându-mă să mor tu nu mă lepezi
Ci doar îmi porunceşti să înviez
Iar când mă-ngropi în ţarină, sub lespezi
Nu mă opreşti ci doar mă deviezi.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor

Tu nici nu ştii ce să mă-ntrebi
Când îţi doreşti ca să te mint
Şi tare-aş vrea să te alint
Dar am şi ai prea multe trebi.

Nu vezi că suntem ocupaţi
Cu fel şi fel de boroboaţe
Şi că secundele-astea hoaţe
Ne ţin aşa de mult legaţi?

Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârşit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.

Sunt altruist de ziua şaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi şi noaptea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nisip

Era bunăoară-ntr-o seară de vară
Te-ntorceai acasă, poate neiubită, dar sigur frumoasă
Şi mereu grăbită, din viaţa trăită spre viaţa rămasă.

Copilul din tine se-abate spre mine şi vine
La copilul meu ce zideşte castele pe buzele mele
Să tac, să mă uit la picioarele tale-n sandale
Pentru nisip sunt goale şi le sărută ca şi când
Doar el ţi-ar fi bărbat, iubit, mereu flămând.

Se făcea că e seară şi sunt însoţit către casă
Pe stradă de-o femeie cuminte şi frumoasă
Ce poartă-n sandale nisip din castele făcute
De copilul meu pe buzele mele uscate şi mute.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 iulie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la minus la plus infinit

Mi-ai spus: Gândeşte pozitiv!
Era o noapte prea geroasă
Iar termometrul, negativ
Nu m-a lăsat să ies din casă.

C-aş fi plecat să caut semne
Cu plus, până la infinit
Cum căutam odată lemne
Prin codrul bocnă rătăcit

Sau m-aş fi dus prin cimitir
Unde sunt numai semne bune
Plusuri adică ; Mă şi mir
Cine mai ştie să le-adune

Ca mine, căci m-am apucat
Să fac această adunare
Dar nu în cimitir, ci-n pat –
Mi-a dat o sumă foarte mare.
Iubito, sunt un om bogat

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda ochilor

Ochilor, voi ştiţi de ce se-nvârteşte Pământul?
Ca să vedeţi voi mereu alte stele
Şi cerul întreţine ghirlande licurinde
Ţinând aprinse toate stelele
Care se-ntrec să fie nevăzute
Ca fetele mari la măritat
Şi tot universul e cu ochii pe voi,
Ochilor. Pe planeta asta cu
Miliarde de oglinzi în care
Se găteşte lumina.
Să mai vorbesc de iarbă, de păsări
Sau de flori? Pentru voi sunt, ochilor.
Norii sunt pentru ochi. Dar tunetul?
Pe el n-aveţi ochi să-l vedeţi,
Cu toate că vă face şi el poze cu blitzul.
Sunetul a rămas al urechii.
Restul e pentru ochi.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!