Ioana Voicilă Dobre în

Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă
fiecare pom să-ţi de-a bineţe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcuşului zilnic
"te iubesc!" să-ţi răsune în urechi.
Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ţi-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărţile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!

Şi-ţi dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleştar.

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!

Şi binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.

O să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

La tine-i cheia inimii
Ce-am aruncat demult în stele!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa dragostei

Cupa dragostei ţi-ntind într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ţi-aprind. Simt cum bate cu putere!

Fruntea de-mi vei săruta, mâinile am să-ţi sărut
Şi din cupă noi vom bea picătura de alint.

Soarbe, vinul cel de soi pe şoptite, pic cu pic!
Numai astfel, amândoi, nu vom regreta nimic!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triplu salt

Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
şi mai sus ca să ţintesc!

Soarele mă împresoară
şi cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.

Cu iubire şi speranţă,
cu a minţii cutezanţă,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.

Din zori până-n asfinţit
ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mirare şi-o tăcere

Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ţi-l ascult!

Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.

Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!

O mirare
şi-o tăcere,
purtate
de-o adiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai marea...

Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniştit
Şi vrăjit, pe ţărmul zilei
Să priveşti spre răsărit.

Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!

Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Şi s-asculţi, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!

Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esenţa sa
Şi tu însuţi să fii mare,
De iubire, undeva...

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivii se împart după numărul sortimentelor consumate. Unii "văd" dublu, alţii văd triplu şi alţii cred deja că au ajuns în sala oglinzilor.

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu...

Eu ştiu că eşti acolo, undeva
Visezi şi tu, mai bună viaţa ta:
Pe frunte sărutarea să imi dai
Şi-alături, suflete, să -mi stai!

Adorm, cu perna-n braţe, uneori
Pe ea în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, un tandru vis.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi chiar tu,
bogăţia lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor
prin naştere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.
Patinez
şi nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!