Vas curat
Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41
Iacov vorbește de-o limbă
Ce-aruncă otrava morții,
Așa-i până nu se schimbă
Inima, și, știm cu toții
Că din "visteria" ei
Se împrăștie ca un râu
Vorbele fără temei
Și nu le poți pune frâu.
Mulți pretind că-s credincioși
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoși
Și ne-ntrebăm de ce oare...
Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ioan Hapca despre viață, despre timp, despre moarte sau despre sfințenie
Sinteză ontologică
Sunt un noruleț mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare și profunde,
Sub priviri de Soare veșnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.
Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-și timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejește absurd și-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenței, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-și diferența în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-și au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.
Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veșnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern și de mine-Și face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Levi Tudose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre Soare
A Cuvântului Sfânt școală
Ref. 2. Împ. 4,8-41
A Cuvântului Sfânt școală
Ne învață ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Și amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.
Poate că-un neștiutor,
Zvârle-n "oala" vieții tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ți devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!
O, nu face asta frate,
Pune-ți un capac pe "oală"
Și ridică mâini curate,
Cum ai învățat la "Școală"
Către Cel ce totul poate...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre vânt, despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheamă-L pe Isus la raclă
În adâncul ființei tale
Este-un loc bine ascuns,
Un loc de suspin și jale
Unde nimeni n-a pătruns,
Nici tu însuți, căci e greu
Să-atingi rănile deschise
Care doar de Dumnezeu
Ar putea să fie închise
Și nu poți să intri singur
Într-un loc întunecat
Și atâta de nesigur
Și greu de înduplecat,
Într-un loc unde tăciunii
Pustiirilor fierbinți,
Țin văpaia stricăciunii
Vie-n totul tale-i minți
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ligia Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre lumină, despre vinovăție, despre religie sau despre bucurie
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioan Hapca despre mântuire, despre iubire sau despre inimă
Propășește, fă ce poți...
N-aștepta aprecieri
ține-ți lumea ta de torți,
Nu te opri-n drumul de ieri
și închide acele porți
care nu duc nicăieri.
Ioan Hapca în Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea-i măsura-n toate
Facem totul cu măsură
Și măsurăm "bine" dar,
O măsură doar e pură,
Acea stabilită-n Har:
- Dragoste fără măsură!
Măsurați astfel că doar
Astfel rămâneți în har!
Dragostea-i măsura-n toate
Și de ai "gustul" amar...
Uită-te la Domnul frate
Cum te-A iubit la Calvar.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Laura Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scânteie mică
Ce pădure aprinde!
Și ce fum ridică,
Și ce mult se întinde!
Ioan Hapca în Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Reflecții, adresa este: