Ioan Friciu în

Rondelul margaretelor visâtoare

Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară,
Pe geana ochilor sticloşi,
Roua serii în picuri se presară...

În asfinţitul cald, sub norii groşi,
Tulpina lor e moale ca o ceară...
Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară...

Soarele în dimineţi sub chiparoşi,
Răsare şi visul îl destramă,
Le sărută dulce ochii mătăsoşi
Şi toate florile Naturii... Mamă.
Margaretele visează Feţi-Frumoşi...

rondel de Ioan Friciu (11 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ de stele

De pe cerul rece, înstelat,
am furat un pumn de stele
şi pe- un ţărm îndepărtat,
am început a mă juca cu ele...

Sta Luna paznic peste boltă,
îşi număra turma de astre...
Când mă vede, se revoltă,
aruncând fulgere albastre.

Spăşit, în noapte mă-ntorc,
scot din buzunar câteva stele,
mintea insistent mi-o storc...
Ce-aş fi vrut să fac cu ele?

N-aş fi vrut să fac nimic cu ele,
am vrut numai să le ating
şi am devenit un hoţ de stele,
să le fur... cât nu se sting.

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernite ciori...

Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...

Cârdul se aşeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieşit
din cuiburile lor... rămase nude.

Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-şi ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile şi ciocul...

Un "maidanez" trezit din somnolenţă,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muţit...

sonet de Ioan Friciu (12 ianuarie 2015, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bobului de grâu

Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă şi sfântă pe masă,
Din vecie hrăneşte pe om şi pe câine.

Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi şi mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...

De suntem pe meleaguri străine
Şi n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Şi visăm la noapte... tu şi cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi muguri

Gândurile, de obicei
încolţesc în ferestrele
iernii, odată cu iarba
trezită de un soare plăpând
şi timid.
Apoi, gândurile
încet se-nalţă,
încep a le creşte muguri,
odată cu ale pomilor
primăvara...
Mugurii încep a gângăvi
ca nişte copilaşi,
iar gângăvitul se transformă
în chicote de bucurie,
estompând parfumul
dulce al primăverii...
Se scutură petalele...
rămân şi cresc fructele,
s-aşează gândurile...
se pârguiesc în cuptorul

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (17 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mărului bătrân

Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.

Din secata rădăcină
Lăstăraş va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.

Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din ţărână
Ramurile-şi va spori

Şi albe flori vor înflori.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Constantin Noica

În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele,
Din cabana lui cu pragul ros,
Noica privea cerul prin zăbrele.

Filozoful gândea la toate cele
Şi-ntorcea idei pe faţă şi pe dos,
În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele.

Avea ideile-n ceaiul din ulcele,
Fiind Om blajin şi credincios
Tot mereu îşi amintea de ele,
Că vor fi lumii noastre de folos.

În Păltinişul paşnic, răcoros.

rondel de Ioan Friciu (30 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ev tăcut...

S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut şi rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ş-un prezent care apune
în viitor nesigur şi morbid...

Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur şi rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru pacea lumii

În templu, sub cupola prăfuită,
rog pe Domnul Dumnezeul nostru Sfânt
s- aducă Pacea Lui peste Pământ,
lumea să nu mai fie hăituită.

Omenirea e tare bântuită
de marea vrajbă şi însângerare,
dar poate crede în eliberare,
când ruga e de Domnul însuşită.

Demersul are sorţi de reuşită,
dacă mai marii lumii, la unison
renunţă la ranchiună şi ispită,

În noua lume neîngrădită
şi vor striga în cor: Am greşit! Pardon!
Atunci şi ruga mea e împlinită...

sonet de Ioan Friciu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe floarea de mac
lacrimile cerului-
boabe de rouă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!