Vă las pe voi să fiţi poeţi de Evelin L. Ş. Andrei

Conjugă-i la trecut

E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul —
Chiar dacă pare că-i prosteşte viaţa.
N-ai ce să faci, poţi doar păstra distanţa.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.

Îi ştii de-o viaţă? Mă apucă greaţa.
Nu înţelegi nimic — altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot îşi arată faţa.

Nu te mira că nu rămân aceiaşi,
Căci în esenţă, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii paşi,
În drum spre sinele neprevăzut.

E vina lor că sunt sinucigaşi... —
Nu ezita, conjugă-i la trecut.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncire

Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Şi o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.

Nu pot să înţeleagă-a ta visare,
Nu ştiu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăştiat pe-atâtea căi...
O ştii doar tu. Pe restul nu îi doare.

Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinşi, că o slujeşti.
Şi cum trăiesc în braţele risipei,
Te văd de-al lor — şi nu ceea ce eşti.

Îţi plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adânceşti...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînfrânare

Muşcă din mine pofta
De viitoare clipe
Cu nesupuse-amoruri,
Dar şi cu noi risipe
Ce-mi vor opri din zboruri
Raze, atâtea stoluri.

Mă roade şi mă-nghite,
Nemernica pornire,
Fără să am puterea
Ca, de nenorocire,
Să-mi pot scăpa durerea.
Mă paşte decăderea...

Este a mia oară,
Când firea-mi înrăită
Se lasă pradă cărnii.
Dovada stă înfiptă
În adâncimea rănii:
Nefericirea vremii.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic II

Eram mâhnit şi, totuşi, mai cânta
Câte un greier pe la geam, târziu
Şi auzindu-l, mă simţeam mai viu...
Nu m-apăsa atâta lipsa ta.

Acum, începe-totu'-a îngheţa
Şi apăsarea rage a pustiu...
Pe-aceea care-ai fost, nu o mai ştiu,
Dar tot nu pot dorul a-mi dezvăţa

Spre tine să îşi facă singur drum.
M-ai lăsat toamnei, îmbrăcat lejer
Pe dinăuntru, cât să-mi fie ger
Şi flacăra să îmi devină scrum.

Nu te mai recunosc, dar n-am uitat
Senzaţia de-a fi un singur zbor,
Când gândul ne era nemuritor
Şi mărul încă nu era muşcat.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş trăi

Cum n-am trăit cu nimeni, te-aş trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseţi ce nu s-ar ofili
Şi ai avea mereu ce să culegi.

În spate, am lăsa doar veşnicii —
A vieţii poezie ne-ar fi sacră
Şi mulţi care din urmă ar veni,
Iubirea şi-ar urca-n a noastră arcă.

Te-aş învăţa-mplinirea pe de rost
Şi ai abandona bătrâna-ţi haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.

Şi zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esenţa-aceleiaşi trăiri
Şi-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebună inimă hai-hui

Al tuturor şi-al nimănui...
Nebună inimă hai-hui,
Cum de poţi încă să te dai
Când tu pe tine nu te ai?

Când golul ţine totu'-nchis
În bezna propriului abis,
Iar gândul fuge înapoi
Spre tot ce a apus în noi?

Ce viitor şi ce prezent,
Când tu mă faci să fiu absent,
Târându-mă prin ne'mpliniri —
Trecut ce bântuie-n trăiri.

Minciuna nu e un răspuns,
Când dragostea ţi-e neajuns.
Mai bine-ai sta în banca ta,
Până ce rana ar seca.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit!

Aştept cu nerăbdare vremea rece,
Să-mi poată odihni în piept văpaia —
Neostenită, să mă tot încerce
În inimă-aducând-mi hărmălaia.

Şi zarva-aceasta nu mai vrea să plece,
Dar o alungă palid fir de iarbă
Şi prima frunză care se petrece,
Îngălbenită şi căzând ca oarbă.

Îţi spun bine-ai venit, superbă doamnă!
Mi-aduci cu nostalgia şi trezirea
Din poftele-mi de foc, ce mă destramă —
Înstrăinând în mine nemurirea.

Nu pot să mă trezesc, fără de toamnă,
Din mistuirea visului de ceară —
Acest popas cu clipele de stană,
În care ard sălbatic, ca o fiară.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ redus

În detaşarea mea, accept şi măşti...
Am masca mea cu care vă demasc.
În timp ce faceţi calcule, eu casc...
Cunosc deznodământu' acestor găşti.

Poftiţi, intraţi, e gratis pentru voi...
Doar timpul îl veţi pierde la final.
Insist, lăsaţi-vă purtaţi de val,
Ce-ar fi o ghenă fără de gunoi?

Învăţ prin voi, nu am mai multe vieţi,
Să risc prin mine a nu-nvăţa nimic...
Primesc mocirla voastră drept amic,
Ce dacă-o ţin dincolo de pereţi?

Nu vreau să vă evit, de ce aş vrea?
E lumea voastră, eu sunt cel în plus.
Primindu-vă, obţin un preţ redus
Pentru o lume care nu-i şi-a mea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâre

Am crescut în mine-un şarpe,
Lung cât poftele-mi groteşti
După cele pământeşti,
Prin înfrângeri să mă poarte.

Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colţii lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.

Într-un colţişor de sine,
Am crescut şi-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Aşteptând printre ruine —

Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simţiri, în cuget.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu — şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu — şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig: Par proştilor puternic.

Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau cel puţin naiv — încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv şi nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!