Blestemul istoriei
Din nou istoria se duce,
În trista omenirii zare,
E răstignită iar pe cruce,
Și nu-s speranțe de scăpare...
Căci iar a omeniri turmă,
Din agonie se trezește,
Și-abia în ceasul de pe urmă,
Istoria o prețuiește...
Suntem o nație ciudată,
Cu cauze minore-n țeste,
Căci e valoarea venerată,
Abia atunci când... nu mai este...
Dar poate că un dram de minte,
Ne-o ajuta să reușim,
Ca de acuma înainte,
Tot ce e bun să prețuim...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Eugen Ilișiu despre timp
Dragoste fiscală
Te iubesc, se înțelege,
Cum e prevăzut la Lege!
Te iubesc cu aprobare,
De la foruri tutelare,
Te iubesc precum nebunu'
Conf. prev. art. treizecișiunu,
Te iubesc cu-nverșunare,
După "Norme de-aplicare",
Te iubesc peste măsură,
Cu chitanță și factură,
Te iubesc la disperare,
Contra bon de decontare,
Te iubesc cu sârg și chef,
Ca pe dom' Contabil șef,
Te iubesc din zori în seară,
Ca pe Garda Financiară...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Efect pervers
Reuma-i boală blestemată,
Și te cuprinde mare jale,
Când cazi răpus la pat (cu-o fată)
Dar nu te poți mișca... din șale...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Crăciun
Moș Crăciun să vă aducă,
Un dar mare cât o nucă,
Iar în nucă, să găsiți,
Tot ce-n viață vă doriți!
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire de gradul 3
Un cosmonaut, pe Lună,
Un cioban văzând c-apare,
Doar ce-i dete "ziua bună"
Și-l întreabă cu mirare:
Cu ce ai venit pe Lună?
Iar ciobanul, parcă-n șagă,
Prise-agale să îi spună:
No! Cu brânză, domnu' dragă!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acțiune
Motănelul Cotocel,
Ce răspunde la apel,
Nu lipsește de pe bloc,
Poate o avea noroc...
Bagă groaza-n porumbei,
Dă năvală peste ei,
Mai mimează un atac,
La cuibar de pitpalac,
Se cocoață pe burlan,
Cu un aer de golan,
Stă ascuns pe după coș,
Înfoiat ca un cocoș,
Miorlăind cu glas mieros,
Se foiește-n sus și-n jos,
Iar pisicile -ncântate,
Toate cad pe spate, late...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc major
Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli și de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,
Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Și în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,
Dar apoi am câștigat,
Însutit și înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Și mă simt din nou bogat,
Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci și mici,
Din cănița de sub burtă...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare
Azi te salut, femeie iubitoare,
Ce tot trudești cu brațul tău plăpând,
Te port în suflet și te port în gând,
Și-aș vrea mereu să-ți dăruiesc o floare,
Și te salut femeie ostenită,
Chiar de adormi când te îmbrățișez,
Cu ochi înduioșat am să veghez,
Odihna să îți fie liniștită,
Și te salut femeie anonimă,
Lipsită de măsurile perfecte,
Mustind de calități și de defecte,
Ești, totodată, banală și sublimă.
Și te salut femeie împăcată,
Cu trai modest, lipsit de strălucire,
Tu ești speranța pentru omenire,
De Dumnezeu fii binecuvântată...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era atâta trebuință
Era atâta trebuință,
La noi, de Moș Crăciun,
Printre nevoi și umilință,
Era atâta trebuință,
De ceva bun!
În toiul iernii troienite,
Stau copilași umili în hram,
Cu fețișoarele lipite,
În toiul iernii troienite,
De câte-un geam,
Căci auzit-au din poveste,
Că-n seara de ajun,
Un dulce clinchet prevestește,
Căci auzit-au din poveste,
Pe Moș Crăciun,
Și auzit-au cum că Moșul,
Cu sacu-i de minuni,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea altei căprioare
De ce trebuie să moară,
Iar și iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?
Nu ți-e silă, nu ți-e greață,
Sânge iar să vezi curgând?
Conștient să stingi o viață,
Și să lași un ied plângând?
Limba-i vezi că-i încleștată,
Între dinți, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?
Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!