Rezonanţe de Ştefan Marinescu

univers

Universul este un mecanism pus la punct de către Dumnezeu în ideea de a oferi posibilitatea oricărei lumi de a evolua conform unor parametri pe care însăşi respectiva civilizaţie alege să-i folosească.

definiţie de Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovituri sub centură

Treimea de apus a vieţii
Măreşte cutele tristeţii:
La cuibul lor se duc urmaşii,
O pensie îţi dau slujbaşii,
Ursita-l ia pe unu-n cer...
Un chin a mai rămas stingher!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrejurul fiinţei omeneşti, dar şi al animalelor şi plantelor, energia îmbracă aspecte diferite. Această vecinătate a energiei cosmice formează un înveliş, în care este cuprins corpul, numit "aură".

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om îşi poate simţi singur această zestre făcând o simplă experienţă: frecând palmele una de alta, ţinându-şi-le apoi apropiate la câţiva centimetri, în această poziţie, va simţi "unde calde", care circulă între mâini.

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea-ncepe ca un joc
Când toţi hormonii dau în foc;
Un diamant într-o privire
Poate fi zâmbet sau jertfire,
Magnet în două fiinţe, pure
Să-i fericească sau să-ndure.

Turnată-n plasmă ireală,
Imaginea ei virtuală
De-o veşnicie e cântată
Şi nu se uită niciodată!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin descrierea ei de către clarvăzători sau prin "pipăirea" ei de către persoanele senzitive. Ea se poate întinde de la câţiva centimetri până la un metru sau chiar mai mult. Oamenii fiind unicat pe planetă, aura lor diferă de la individ la individ, variind ca dimensiune şi culoare.

Ştefan Marinescu în Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blagoveştenie

Veni un înger să vestească
Alegerea Dumnezeiască
Să fie mamă celui care,
Prin jertfă să ne dea iertare.

La sărbătoarea de vestire
Începe cucul o zidire:
Să-şi facă cuib pentru clocit,
"Cine-o mai fi acest vestit?!"

Rămase-n veacuri moştenire
Păcatul lui spre ispăşire:
Ursit să n-aibă cuibul lui
Nici dragostea urmaşului,
Fără să-i dea o sărutare
Nici să-l înveţe cum să zboare.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp astral

Ca sfinţii pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor vieţuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.

Făptura noastră gânditoare
Neânţeleasă de oricare,
Cu trup şi suflet sfârtecat
De violenţă, de păcat,
În aura ei colorată
Aşteaptă dreapta judecată.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa ştiinţei

Trudită minte-a omului
Dintr-o poruncă-a cerului
Făcu lumină-n orice casă
Şi pâine aburind pe masă.

Dorinţa lui de înălţare
Croi spre stele o cărare
Cu gândul veşnic chinuit
De universul nesfârşit...

Nave de-argint, din alte astre
Veniră-n cerul lumii noastre,
Se coborâră pe ogoare,
Fiinţe ca noi, tot gânditoare.

Veniţi din altă galaxie
Supuşi la marea-mpărăţie,
Plămadă sfântă sub alt soare
Tot după chip şi-asemănare.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maraton în univers

Când tristeţea te inundă
schimbă-ţi ambianţa-n undă
mergi întins, netemător
în corpul veşnic vibrator.

De ai în intelect un nod
să fugi încrezător în cord;
fugar prin inimă şi gând
te mută-n suflet alergând.

Tristeţea fiind pe urma ta
în spirit te mai poţi muta;
prin meditaţie, prin rugă
eşti neatins, scăpat de fugă.

Cum vălul negru se destramă
cerul de-argint te fascinează
tu fluturând dintr-o maramă
trăind triumful, defilează.

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!