Jurământ
Bunicule,
Ascultă:
Ropotul
Bătând al
Unor aplauze.
Sunetul
Tulnicului
Atinge înălțimi
Nebănuite,
Către
Inima românului,
Unduind-o cu sufletul.
Dar ceresc,
O mărturie sacră,
Luminată de
Jurământul străbun!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Constantin Iordache despre suflet, despre lumină sau despre inimă
Cuvinte potrivite
Dăruirea asumată,
Optimism ponderat,
Ideal meritat,
Numitor comun în toate,
Al propriilor fapte.
Răspundere justificată,
Adoptată pentru o faptă.
Nerostită prin cuvinte,
Gândul merge înainte
Urmându-și o cale dreaptă.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Iordache despre gânduri sau despre cuvinte
Luceafărul de zi
Mama-l mângâie
Auzi tu?!
Răsare luceafărul de zi!
Ia scoală tu, mamă!
Nu mai e timp!
Sosi acu',
Opri căruța la poartă
Repede;
E vreme bună.
Sacul cu mălai pus,
Craiova ne așteaptă
Unde-o să facem o poză de ministru!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Iordache despre timp sau despre mamă
Umorist consacrat
Izbutit, orice catren,
O trăire, un îndemn,
Ne înfățișează-o faptă,
Ideală, dar și-o poantă,
Creată intuitiv;
Asta-i dar meditativ!
Luminat e de-un surâs,
Atunci când e prezentat,
Umoristu-i consacrat...
Rime ce provoacă râs,
Izbutite prin cuprins,
Având ținta lor anume,
Neuitate vor rămâne.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un oltean între olteni
Iubitorul de catren
Onorează a sa prezență,
Ne e un constant îndemn,
Izbutită evidență.
Creatorul înzestrat,
Asta-i crez nemăsurat!
Luminează-un zâmbet blând,
Afectuos, purtat de gând!
Un oltean între olteni,
Rămas tot la Boureni,
Iscusitul gospodar,
Animat de cele sfinte,
Ne este creator de frunte!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțământ de părinte
Dorință cuceritoare,
Rămâne să fii părinte,
Ai pornit pe drumul care
Generos mergi înainte.
Porți răspunderea de tată,
Ai chemare către faptă,
Un model de-nțelepciune
Copiilor tăi vei rămâne!
Răsfățați nu-i vrei să fie,
Ai prins drag a fi părinte,
Nu cedezi la bucurie,
Grija merge înainte,
Un simțământ de părinte!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Iordache despre generozitate sau despre bucurie
Dar din darul sfânt
Darul ți-e neprețuit,
Rază de speranță,
Acel crez nemărginit
Gând și luptă pentru viață
Asta-i dar din darul sfânt.
Fiecare cuvânt
Oricare dintre pagini
Reflecție, avânt
Mărturii și imagini
Un șir nesfârșit de fapte
Lumină-s, credință în toate
Atât de mult așteptate.
Aduc de fiecare dată
Speranță împletită cu faptă.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Iordache despre viață sau despre cadouri
Greierele
Iar pe greierele șef
Îl strâng și ciubotele
De inspector n-are chef
I-a-nghețat chiar notele.
La furnica cea tăcută
Un model de disciplină,
Ordine desăvârșită
Și cămara plină, plină!
Înfășurat în cojoc,
Nu se teme de nimic,
Moș Martin va sta pe loc,
Rozându-și degetul mic.
Pe punte către izvoare
Sunt chemate să coboare.
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voal de ceață
Până și țeposul gard
Ce stă "drepți" pe bulevard
Trecătorului să placă,
S-a-mbrăcat în promoroacă.
Zării-ntregi ce stau de față
Tăcută și mai mult sură
I-a adus un voal de ceață
Și-o mantie pe măsură.
Grâului ca nou-născut
Din armata seculară
Îi e pavăză și scut
Și-i aduce-o plăpumioară.
Lacului, cât e de mare,
O oglindă lucitoare.
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un guturai
Iar pentru patinatori
Doar bujori în obărjori.
Vânătorul cel de vază
Pe Azor având alai,
Ce-și dorea rața pe varză,
Împușcă un guturai.
Cu lanseta-n loc de pușcă
El, pescarul, nici atâta,
Trăgând dușcă după dușcă
Nici că mai zărește pluta.
Greierii cum sunt destui,
Mai triști decât vor să pară,
Pe cântăreții cei fuduli
I-a prins cu cămara goală.
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!