Rondelul ploii
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, șiroi ne-ncetat
Și păsări se plâng după liniștea lor.
Un fulger lovește pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor.
Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Și răpăie ploaia în ritm sacadat,
Neliniști se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nicolae Matei despre vânt, despre plâns, despre gânduri sau despre dor
Noaptea poetului
Penița frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăștie doar pete pe hârtie.
Cuvinte stau la rând în așteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmășeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.
Să zburde-ar vrea pe pajiștea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniță
Coboară lin în inima-i rănită,
Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-și îndulcească clipa lui pestriță
Și-adoarme cu dorința împlinită.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre tristețe sau despre noapte
Rondel de Paște
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credință în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin țarcuri o lacrimă-și varsă.
Ni-i viața-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licărește neștearsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credința în noi se revarsă.
Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morții viața e-întoarsă,
Speranța învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre iubire, despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre toamnă sau despre timp
Tablou de toamnă
Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul țese
Frunzele în pelitar.
Via-n bocet se jelește
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubește
Că dulceața i-a trecut.
Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieții,
Nunțile au fost sistate,
Au plecat petrecăreții.
Vrabia la cosoroabă
Își repară așternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ține cu amărâtul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Matei despre păduri
Rondelul râului
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește,
În piatră străpunge croindu-și cărare
Și sâsâie-n șipot, prin văi se târăște.
Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jelește,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește.
Pe maluri tocite se zbate, tânjește,
O salcie-și plânge șuvița ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă golește,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pâinii
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare,
Se coace pâinea în cuptorul din polată,
Își șterge mama fruntea plină de sudoare.
În miezul pâinii rumenite se arată
Destinul bobului de grâu hrănit de soare,
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare.
Cu mângâierile-i de mâini nemuritoare
Rupe din ea coltuce mari să ne împartă,
O coajă mai păstrează mama, că o doare
De cei plecați demult în lumea-îndepărtată,
Dospită, afânată-i coca în covată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Rază desprinsă din soare,
Nestemată între stele,
Pată vie de culoare
În desenul vieții mele.
Ochii ei, privire blândă,
Brațe, mângâieri ușoare,
Glasul, rostire plăpândă,
Dorul ei, rană ce doare.
Zâmbet, primăvară nouă
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Lacrima, boabă de rouă
Plânsă-n pâlnie de floare.
Părul, unduiri de lanuri,
Gura, fagure de miere,
Anii ce-ai venit în valuri
S-au adunat în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
