Ileana Nana Filip în

Magia nopţilor

Până la colindul şi magia unei nopţi albastre
Văd cum coroniţe de flori de zăpada îmi deschid cărarea
Albul imaculat al sufletelor noastre
Se transpune în focul iubirii arse-n lumină
Coroanele brazilor se scaldă în lumina iubirii divine
Noi, devenim îngeri ce culeg din albatroşii,
Împodobind lumea,
Miraculoase pietre de safir, irizând în brazii universului
Pomii plini de zăpada vor înflori cu lumina divină
Formând stele prea luminate
Pe cărări, de băieţi şi fete perindate
La un an cu veselie, numai aşa să ne fie
La un vis cu sănătate, numai de frumos să avem parte
Cu un gând de voioşie să-mi răspunzi, iubite mie.
La anul şi la mulţi ani!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei drage, Angelica mea

Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,

Strigătul ei răsună peste munţi,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.

Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viaţă,
Ai plecat în lume şi ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulţumească pentru grija ce le-o poartă.

Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?

La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina

Deşi tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Şi am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzaţii multicolore
Ce va cuprinde timpul şi mintea uneori.

Să ne atingem ochii prin calde îmbrăţişări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieţi,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Şi voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri ţărmul, fără limite
Fără reguli şi desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina şi vor atinge zarea...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e o carte scrisă

"Femeia e o lume de mister!?"
Femeia e o carte scrisă, rămasă-n biblioteca tristă
Definiţia divină a femeii e chiar acel sâmbure de viaţă
Ce va răsări din piatră seacă,
Ea, e chiar acel pântece necesar pentru o nouă viaţă.

"Dorinţă şi speranţă în neant?"
Acea nimfă căutată de zeii Olimpului??
Da, este chiar ea o definiţie a frumuseţii şi artei
Ce se etalează-n faţa ta.
Acea oglindă,
Chiar deşartă ispită!
Ce nu răspunde imediat durerii tale.

Femeia a înviat odată cu tine, odată cu viaţa
Şi nu va risipi acele sentimente pure, în nisipul infertil
Ea, dănuie în zi sau noapte, cu magice surâsuri vii
Ea este însuşi lumea toată.
Ea este arta.
Poezia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti respiraţia mea

De fiecare dată când zările-ţi vor zâmbi
Să nu uiţi că eu te veghez zi şi noapte
Îţi alint cu privirea inima
Îngheţ gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu eşti plecat în valuri
Şi te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Şi te iubesc cum tu o faci
Eşti respiraţia mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbeşte când tu nu eşti aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviţi din depărtare
Tu eşti comoara mea de preţ
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aş contesta iubirea
Şi aş refuza o parte din mine
Tu eşti atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbeşti din lumea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

Cine eşti tu să mă cerţi în fiecare noapte?
Ce vrei? Nimic! Atunci de ce vorbeşti?
De ce strigi la mine când dorm?
De ce nu mă laşi să mor
Dacă tot sunt un mort-viu,
Dacă umblu pe străzi încătuşat şi plin de panglici la gât...
De ce nu mă laşi să mor?...
Am vrut să zbor şi am căzut.
Am vrut să calc şi am fost strivită ca o mărgea fără culoare
Am vrut să poposesc în inima cuiva...
Dar am fost privată de trăiri.
Am fost moartă, apoi vie, iar acum sunt: moartă din vie.
Umblu între cele două lumi, aidoma îngerilor.
Nu am nici o treabă,
Decât să privesc gerul pe care nu-l mai simt.
Să admir ceasul fără a-l trezi.
Am adormit, cu florile unui luminos miracol de stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul străveziu

De fiecare dată când vrei să mă vezi
Nu uita să priveşti amurgul
El te va săruta cu razele lui în depărtarea orizontului
Şi eu voi aduce petalele iubirii mele în colţul gurii
Trandafirii aceştia ai tăi sunt tot mai frumoşi
Stau încă vii, privindu-se în ochii tăi
Ca-ntr-o oglindă frumoasă
Te chem cu fiecare mişcare a coapselor
La dansul argentian al inimilor libere
Hai să simţim limpezimea gândurilor
Prin acest dans al inimilor noastre
Şi să ne privim ochii... adâncindu-ne
Unul în albastrul senin al mării celuilalt
Tu eşti aproape de mine...
Te simt aici cu mine...
Muzica sufletului tău mă va chema
Cu fiecare adiere şi mister...
Dragostea noastră se va scrie duios.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Drumul a fost frumos, apele limpezindu-se,
Eu mi-am retrăit copilăria,
Când ochii mi s-au oglindit în paginile de jurnal.
Voi aprofunda acel sentiment, o retrăire frumoasă,
O noapte de vis în Arad,
O zi frumoasă în Timişoara,
Şi o retragere din propriile vise.
Trupul s-a unit cu forma inimii mele,
Desenându-vă vouă, iubitorilor de artă
O pânză, ce vă va reliefa viaţa.
Luminile vor forma aripi de înger,
Tu te vei trezi în noapte,
Şi-mi vei şopti la ureche:
- "Te iubesc aşa de mult, încât mă voi descompune.
Şi voi nărui visele doamnelor.

Ea îl privea compătimindu-l,
Apoi se ridica privind spre cer.
Iubirea lor se scria zilnic,
Cu o altă rază, devenind emisferă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia luminii

Dimineaţa m-a scăldat cu roua ei,
Binecuvântând Creaţia divină
Am risipit mărgăritare, ce-au devenit cristale de foc
Prinde-mă de mâna
Şi siluetele noastre vor merge pe alee,
Printre picături de ploaie
Pâna ce lumina va forma siluete multicolore
Creaţia se risipeşte prin muguri de pomi,
Prin iarba tăiată, prin zgomotul apei
Se aud lebedele in dansul lor pe apa
Copii aleargă cu pâine să le hrăneasca
Se pierd sunetele printre sălciile pletoase.
Ascund lumina în felinarul din duc
Ascund cărbunii în preacurat loc
Pierd frâiele în călătoria astrală
Adorm cu fiecare cuvânt de alint
Şi mă trezesc precum o floare,
În lumina zâmbetului de copil transcental
Până voi fi picătură de rouă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica luminii

Biserica se poate închina la lumină
Cum noi ne aplecăm la rugăciune
Lăsându-ne modelaţi de Dumnezeu ne vom ridica spre lumină.
Respectând poruncile ne vom închina lui Dumnezeu
Egoismul ne îndepărtează de noi, de cei din jurul nostru
Nu doar un zâmbet, un cântec plin de slavă
Zâmbetul tău e plin de lumină,
Eu mă pierd în rugi deosebite
Cristalele zâmbetului tău le pun la loc de cinste.
Odă lui Dumnezeu, cunoscut mie.
Slujba ta mă aduce la vis.
Sunt salvarea viscolului din mine
Şi adieri de vânt mă strigă în zori.
Plin de lumină, plini de dreptate.
Dragostea sfântă ajunsă la moarte
Lina să ne fie biruinţa în credinţă
Aştrii ne cânta la naiul nemuritor al cântecului inimii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!