Omului îi place să se mintă și să fie mințit și când nu-l mai minte nimeni și nimic, se dezorganizează.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul dulce
Singuratatea mi-e întotdeauna
Și pretutindeni bună-nsoțitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiață viața cum răsare.
Mișcarea-n jurul meu încetinează.
Se micșorează uliți și cetate,
Și oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri și cuvinte depărtate.
Cui să-i vorbesc de nu știu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Și cunoșteai și din închipuire
Ce bolți de cer vegheau deasupra mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Tudor Arghezi despre încălțăminte
- despre vorbire
- despre visare
- despre viață
- despre trecut
- despre timp
- despre suflet
- despre gânduri
Făt-Frumos
Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zărește nicăierea,
Oricât și-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?
Munții pustii, cu piscurile cată
Mâhniți, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puțin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.
Cântecul lui, de care țara toată
Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta și ochiul șoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodată.
S-a rupt din codri, s-a pierdut din șes
Și, goală ca de suflet, tristă, țara
Nu mai găsește parecă-nțeles.
De ce e ziuă și se lasă seara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Tudor Arghezi despre tristețe
- despre noapte
- despre muzică
- despre păduri
- despre negru
- despre munți
- despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mulțămită
Mi-a ieșit în drum cu bine
Fata donițelor pline,
Aducînd de la izvor
Apă vie tuturor
De la seceră și coasă
Fata ochiului frumoasă,
Zveltă, naltă și ușoară
Cu glezne de căprioară.
Și desculță parcă zboară.
Mulțumescu-ți Păpădie,
Că mi-ai dat să sorb și mie.
De-atunci mintea mi-e mai vie
Și o nouă fericire
Mi se-așterne pe psaltire.
Toate-mi ies mereu din plin,
Înmulțite cum îmi vin.
Și am fost și eu întîiul
De ți-am sărutat călcîiul.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Tudor Arghezi despre zbor, despre sărut, despre ochi, despre frumusețe, despre fericire sau despre apă
Mii de cărți nu deslușesc din tine nici începutul.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre început sau despre cărți
Ușa care scârțâie
Ca și tine, găunoasă,
Merg în frunte și nu-mi pasă.
Ca și tine, vreau să zic,
Fac mult zgomot cu nimic.
epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceahlăul
Aflând și ei odată de om și de poet
Se-nghesuie cu dalta să-i facă un portret.
Vedeți-vă de treabă, nu-i dreptul nimănuia
Că i-a cioplit Ceahlăul portretul și statuia.
epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre poezie
Războiul: ruină, jale, doliu, întuneric. Civilizația urăște imaginea lui putredă și neagră.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de TalidaD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre întuneric
Modernitate
Ce nu ar da Sofocle sau Virgil
Pe lampa cu petrol și cu fitil
Și pe cutia noastră cu chibrituri!
Și purpură, și lauri și nimb-oval și mituri.
Opaițul e rînced, de fum opac, de seu.
Ei poate ar rîvni chiar la condeiul meu
Cu teacă și cerneală, și la caiet, în stare
A fi păstrat nescris între sertare,
Ca marmura cu pagini și despicată foi.
Latini și greci n-au fost sporiți ca noi.
I-am întrecut și cu lumina rece.
Feștila lor cu fumul gros ne-ntrece.
Hai pensule, condeie, și dălți la noua școală,
Să încăpeți de-a valma în iscusința goală.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre lumină sau despre fum
Om cu om
Un om fusese-o frunză și numai om cu om
Au izbutit să crească și să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră și ușure,
Copacul viețuiește și s-a-nmulțit pădure.
Tu-ți răsplătești ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Tudor Arghezi despre copaci, despre moarte, despre frunze, despre creștere sau despre crengi