Estetica de Tudor Vianu

Estetica este o disciplină normativă, care nu se rezumă la descrierea operei de artă şi afelului în care decurge procesul creaţiei şi al contemplaţiei, nu se restrânge la explicarea lor, prin punerea în lumină a raţiunii lor de a fi şi a împrejurărilor lor genetice.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorificarea în raport cu normele este de tip eteoronomic, adică după motive impuse de altcineva. A spune, deci, că preţuieşti un obiect ca operă de artă, pentru că satisface anumite norme, este ca şi cum ai spune că îţi place un parfum pentru că el este pe gustul unui semen deal tău.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul artistic este una din valorile culturii omeneşti, alături de valoarea economică şi teoretică, politică, morală şi religioasă. Printre cele dintâi preocupări ale unui sistem de estetică stă şi definiţia valorii estetice, în sine însăşi şi în raport cu celelalte valori cu care se întruneşte în unitatea culturii.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au existat poeţi dramatici în revoltă faţă de,, cele trei unităţi", dar nu faţă de orice prescripţie a unităţii. N-au existat niciodată artişti care să prefere incoerenţa sau arbitrarul. Departe de a-l oprima, acceptarea conştientă a normelor eliberează pe artist, punându-l de acord cu legea intimă a creaţiei proprii.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prescripţia normativă se adresează atitudinii beneficiarului artei, spontaneitatea acesteia este de asemenea alterată. Lipsită de spontaneitate, contemplaţia artistică nu mai are nicio valoare. Contemplaţia artistică este o acţiunea de valorificare a unui obiect ca operă de artă. Singura valorificare valabilă este, însă, aceea autonomă, operată, adică după motive strict personale.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea normelor ar presupune, însă, un neajuns şi pentru artistul creator. Epocile care au crezut în norme au produs artişti pedanţi, lipsiţi de avânt şi fantezie, sau au stânjenit pe adevăraţii creatori, care au trebuit să se smulgă de sub puterea lor. Începând cu Immanuel Kant, geniul artistic a fost mereu conceput ca o putere a naturii, lucrând cu o spontaneitate pe care conduita, în raport cu normele, nu poate decât s-o altereze.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea estetică se întrupează într-un anumit bun tangibil, care este opera de artă şi care poate fi descris în însuşirile particulare ale structurii lui. Opera de artă este produsul unei anumite activităţi creatoare care produce o serie de reacţii subiective în relaţia cu privitorul. Creaţia artistică şi sentimentele puse în mişcare de artă sunt alte două probleme esenţiale într-o cercetare legată de estetica ştiinţifică. Sistemul esteticii se constituie din multiplicitatea analizei si consideraţiilor asupra acestor patru aspecte ale problemei.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a ajunge la rezultatele importante pe care le-au atins alte ştiinţe ale spiritului, dar mai cu seamă ştiinţele naturii, se afirma că trebuie să se renunţe la orice operaţie de normalizare, doar constatând realitatea faptelor. Vechea estetică normativă se închidea singură într-un impas, pornind de la un concept normativ al frumosului şi artei, sub care adevărul lucrurilor se găsea de fapt ascuns. În loc de a întreba faptele, pentru ca pe calea metodei inductive să ajungă la adevăruri generale cu privire la natura frumosului şi artei, estetica normativă impunea cu anticipaţie o noţiune a acestora, care nu putea fi decât falsă sau parţială.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!