Universul într-o coajă de nucă de Stephen Hawking

Informaţia despre stările cuantice dintr-o regiune a spaţiu-timpului poate fi codificată cumva pe frontiera regiunii, care are două dimensiuni mai puţin. Aceasta seamănă cu felul în care o hologramă înmagazinează o imagine tridimensională pe o suprafaţă bidimensională. Dacă gravitaţia cuantică încorporează principiul holografic, am putea reuşi să urmărim ce e în interiorul găurilor negre. E esenţial să putem prezice radiaţia care iese din găurile negre. Dacă nu vom reuşi, nu vom putea prezice viitorul atât de complet pe cât ne-am închipuit.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul stă la baza vieţii de pe Pământ. El are o structură elicoidală dublă, asemănătoare unei scări în spiral şi a fost descoperit de Francis Crick şi James Watson la Cambridge, în laboratorul Cavendish, în 1953. Cele două laturi ale dublei spirale sunt legate prin perechi de baze, asemănătoare treptelor unei scări în spiral. Există patru baze în ADN: adenina, guanina, tiamina şi citozina. Ordinea în care apar ele de-a lungul spiralei codifică informaţia genetică şi permite ADN-ului să înglobeze toată informaţia de care un organism are nevoie pentru a se dezvolta şi reproduce.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spaţiu, cu siguranţă se schimbă în timp. Acest fapt a fost înţeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esenţă constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar şi noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele – în orice direcţie am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziunea din Star Trek asupra viitorului – conform căreia vom atinge un nivel avansat, dar staţionar – poate deveni realitate, în privinţa cunoştinţelor noastre despre legile fundamentale ce guvernează universul; ar putea exista o teorie finală, pe care o vom descoperi într-un viitor nu prea îndepărtat. Această teorie finală, presupunând că ea există, ne va spune dacă visul din Star Trek de a călători cu viteze supraluminoase este realizabil. După cum ştim acum, va trebui să explorăm lent şi greoi galaxia, folosind nave spaţiale care călătoresc mai încet decât lumina, dar, cum nu avem încă o teorie completă şi unificată, nu putem exclude cu desăvârşire călătoria la viteze supraluminoase.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai evident lucru despre spaţiu e că se întinde şi se tot întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc în spaţiu. Ceea ce vedem sunt miliarde şi miliarde de galaxii, de diverse forme şi mărimi. Fiecare galaxie conţine nenumărate miliarde de stele, multe dintre ele având planete în jurul lor. Trăim pe o planetă ce se mişcă în jurul unei stele de pe un braţ exterior al galaxiei spirale Calea Lactee. Praful din braţele spiralei ne împiedică să observăm universul în planul galaxiei, dar avem o vizibilitate bună de o parte şi de alta a planului şi putem înregistra poziţiile galaxiilor îndepărtate. Costatăm că galaxiile sunt distribuite destul de uniform în spaţiu, cu unele concentrări şi goluri locale, iar densitatea lor se anulează la distanţe foarte mari – poate însă că depărtarea şi slaba lor strălucire ne împiedică să le observăm. Universul pare să se întindă nemăsurat în spaţiu.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetările de fizică atomică din primii treizeci de ani ai secolului XX au împins cunoaşterea la distanţe de ordinul unei milionimi de milimetru. S-a descoperit apoi că protonii şi neutronii sunt alcătuiţi din particule şi mai mici, numite cuarci.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De departe, cele mai complexe sisteme biologice pe care le avem la dispoziţie sunt propriile noastre trupuri.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea că Universul are istorii multiple poate părea ştiinţifico-fantastică, dar în prezent ea este acceptată ca un fapt ştiinţific. Ea a fost formulată de Richard Feynman, un mare fizician şi o mare personalitate.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul are istorii multiple, fiecare dintre ele fiind determinată de o nucă mică.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea informaţiei în găurile negre poate reduce capacitatea noastră de a prezice viitorul.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!