Flori de gheață
Din dragoste de tihnă și de viață,
Ne-au înflorit și florile de gheață
La geamul casei noastre bătrânești...
Vin iar bătrânii și ne spun povești...
Obrajii țării noastre-s de mușcată
Și țara, azi, e-n ie îmbrăcată.
Munții-n ițari... Li-s tâmplele cărunte...
Doar brazii-s falnici, veșnic verzi, la munte.
Mărgelele de oi pe pieptul dârz,
S-au așezat. Din rana de obuz,
Din sufletul îmbătrânit și pur,
Să nu mai curgă lacrimă de-acum!
La tâmple ape reci coboară lin,
Dar noi n-am încetat să suferim,
Căci alte lanțuri ne-nconjoară gâtul...
Vin lupi flămânzi care-și doresc pământul...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Rodica Nicoleta Ion despre suflet, despre vânt, despre viață, despre sfinți, despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vine iarna
Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumină
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Și în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger și gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari și groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliță, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire și gutuie și dovleac,
Pâine caldă și iubire, covrigei și cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Și în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (și la mine au intrat)
Și de spor și sănătate, au dat bice și-au urat.
Țurțuri creangă pe la streașini casa mi-o împodobesc,
Cu ghirlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi și rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecați departe vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte și cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinți, în cimitir.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre lumină
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre noapte, despre flori sau despre visare
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Uniunea Artelor, adresa este: