Oftat închis în auz
Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviți.
Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.
Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă
Preludiu confuz.
M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă
M-am înălțat
În numele de Mamă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Renata Verejanu despre timp sau despre suflet
La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Renata Verejanu despre ochi
Criterii
Tu ești ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înțeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..
Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toți chinezii nu încap
Și vântul își ia propria ta formă
De jos până la cap...
Tu ești ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză și stele -
Surâde-acum în fața mea Iisus...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce frumos am mai iubit eu...
O, ce frumos am mai iubit eu, Doamne,
Ce fericit a fost acel bărbat
Pentru care bolta cea înaltă
Și norii, și vântul, și luna a cântat...
Eu am iubit cum el nici n-a visat...
Să curgă cerul o noapte toată
Și eu să văd cum inima ia foc -
Hai, dați-mi, cel puțin un om în stat
Să fi avut așa noroc...
Eu am iubit cum el nici n-a visat
Cândva, s-alunece sărutul de pe stele
Pe fiecare geană, uimit și separat,
Și el, bărbat în toată firea, - îmbrățișat,
Să uite că conduce-un stat...
Eu am iubit cum el nici n-a visat...
Și-acum pe umerii lui mândri, și înalți
Stau brațele-mi ca două păsări, care
Și să iubească-ar vrea, dar și să zboare...
Eu am iubit cum voi nici n-ați visat...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Făptură de om
Poți fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă.
Târâitor ca omida. Atom ațipit. Dar păcat
Că ești orișicine, cum îți convine
Și numai făptura ta, de om, n-ai păstrat.
Poți fi ochiul al treilea, roata a cincea
Cum ți-i comod, surâzând tăcut,
În chipul tău de om, cu spirit sănătos,
Să te reții nu ți-a plăcut.
Și florile pentru iubită știi cât costă,
Facerea de bine arar o picuri din robinet,
Știut: nu te-a indigna a mea ripostă,
Nu te-a scoate din echilibru grija unui poet.
Tu, preocupat de tainice treburi, străbați
Toamnă ploioasă, prin glasul de copii,
Ți se rotește cântul vieții, vertiginos mânat
De mita pe care s-o iei nu întârzii.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Renata Verejanu despre viață, despre poezie sau despre iubire
Pierdută în oglinzi
Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, și n-ai să-l vinzi.
Ți-i lene să mă strigi, deși mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir cu ora totul trece:
Și ochiul fost fierbinte indiferent și rece-i.
Poate clipa domină veșnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...
Femeie sunt, pierdută în oglinzi...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc în privirea ta
Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane
Să nu vadă cerul că-s eu către drum -
Timpul mă împinge, flămând de coroane
Crescute pe dinlăuntru a tot ce îți spun.
Sufletul zilei deschide a sa carte
La pagina scrisă de acum un an,
Si crede că-s mănunchi de glume curate
Neimportante pentru vre-un plan.
Ci eu trăiesc în fereastra ta, vis devreme,
Soarele întinde umbra-mi pe pereți,
Nenumărate patimi cearcă să te cheme
Să nu fugi de-acasă, cer de dimineți.
Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte,
Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin:
Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe
Că-n geamul tău deschis pot să nu revin.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (26 ianuarie 1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fac schimb
Spre nenorocul meu nu-s tufă de măcriș,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,
Și gândul orișicui nu voi să-l cutreier.
Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiți cât mai profund, și mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Și răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e țesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - și mari dureri se țin.
Spre mirarea mea când norii dau năvală
Și tot ce am măreț înăbușă în ceață,
Nu schimb nicicând țărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe treptele Guvernului
Pe treptele Guvernului, aici
Coboară timid și tăcut
O melodie căzută în brânci
Și-n umbra ei pianistul vândut.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Renata Verejanu despre muzică
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Poetul dintre milenii, adresa este: