Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.
înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- Mircea Cărtărescu despre iubire
- despre singurătate
- despre sex
- despre nefericire
- despre jocuri
- despre femei
- despre cunoaștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pompei
mă plimb printre ruinele tale, femeie.
firește, cerul este albastru, ca lângă mediterana,
dar cum este posibilă atâtă distrugere?
aleile șerpuiesc pavate cu pietre albe printre statuile decapitate și
zidurile rămase-n picioare,
pinii răsar de unde nu te aștepți, vizibili prin câte o fereastră, o boltă
o curte interioară cu un ciot de havuz.
sunt fresce, chipuri de animale desenate cu ce dermatograf pe
tencuiala slinoasă?
menadele sunt roșu-cărămizii - cu ce ruj au fost mâzgălite?
ce amintire, din ce oraș, din ce seară, le umflă sânii rotunzi?
norii trec pe deasupra ca niște furouri mototolite
furtunile trec șfichiuind bucățile de cornișă
ca niște cearceafuri ude de transpirație.
firește, au mai rămas schițe vagi de tricliniu,
graminee foșnind lânga pulpa satirului -
dar unde este ruina unei guri râzând cu necaz și dispreț,
unde sunt vestigiile ochelarilor de soare, brichetei pall mall, unde
sunt termele
de faianță și fard ale snobismului tău?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Mircea Cărtărescu despre sâni sau despre seară
Poezia este o mare minune a lumii.
citat din Mircea Cărtărescu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre poezie
definiție de Mircea Cărtărescu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare carte e o biserică ce te-așteaptă cu ușa deschisă.
citat din Mircea Cărtărescu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre religie sau despre cărți
Poezia adevărată nu se poate dispensa de acest strop de magie.
citat din Mircea Cărtărescu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre adevăr
Lupta totală și fără compromis pentru propriul tău adevăr se numește eroism când servește tuturor și fanatism când rănește pe toată lumea.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condițiile în care s-a făcut literatură în ultimul deceniu în România au fost - și sunt mai departe - atât de vitrege, încât e de mirare că s-au mai scris cărți.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre literatură
După o cununie la -21*, totul se dovedește a fi perfect
în capot mov cu ape
cu fundă galbenă-n păr
oh, cri,
cât de aproape ești de adevăr!
pisică, iubită, soție
în papucii pufoși
oh, cri-cri,
din Coran și din Bosch
tu vii,
vii să-ți lipești de mine palmele sidefii...
e atât de bine, oh Doamne
atât de bine cu tine!
n-am mai citit nimic de trei săptămâni
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu mașina de scris
eu sunt Leandru și tu ești Hero.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre păr, despre viață, despre timp sau despre realitate
Să ne iubim, chera mu
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îți va umbla în cârlionții de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii
de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopții plină de autocare și stele,
primăvara ne mângâia depășind uneori limitele maternității sau prieteniei nevinovate
arătându-și provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, șopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îți arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ținem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creștem și să ne înmulțim
cântau tergarulile și velurul, drilul și chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răgușeală plutonierii și norișorii
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre ochi sau despre noapte